2 intrări
14 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPOZANT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant.
OPOZANT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
opozant, ~ă smf [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr opposant] 1 Oponent. 2 (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPOZANT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. Speriat de popularitatea lui de opozant curajos și văzînd în el un rival... îl ținuse doi ani la închisoare. CAMIL PETRESCU, O. II 389. 2. (În țările cu regim parlamentar burghez) Persoană care face parte dintr-un partid sau grup politic de opoziție. Această scrisoare cade în mîna unui opozant, Cațavencu, care se folosește de ea ca de un instrument. GHEREA, ST. CR. I 340. Bine, dacă aș fi fost vreodată opozant, înțăleg să fiu catatricsit (= persecutat). ALECSANDRI, T. I 377. ◊ (Adjectival) Porni din nou... Pe la gazetele opozante, pe la ziare cu tiraj. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPOZANT, -Ă s.m. și f. 1. Oponent. 2. Cel care face parte dintr-un partid de opoziție. [< fr. opposant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPOZANT, -Ă I. s. m. f. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. adj., s. m. (mușchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OPOZANT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care se opune unui act juridic, unei măsuri sau unei autorități. Minoritate ~tă. 2) Care face parte din opoziție; de opoziție. Fracțiune ~tă. /<fr. opposant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
opozant a. și m. oponent, mai ales în materie de politică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*opozánt, -ă adj. (fr. opposant). Barb. Oponent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
opozant adj. m., s. m., pl. opozanți; adj. f., s. f. opozantă, pl. opozante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!opozant adj. m., s. m., pl. opozanți; adj. f., s. f. opozantă, pl. opozante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
opozant s. m., pl. opozanți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
opozant.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OPOZANT s. v. oponent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OPOZANT s. oponent.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
opozant, opozantăadjectiv
- 1. (Mușchi) Care se opune unui deget. MDN '00
etimologie:
- opposant MDN '00
opozant, opozanțisubstantiv masculin opozantă, opozantesubstantiv feminin
- 1. Oponent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: oponent
- Speriat de popularitatea lui de opozant curajos și văzînd în el un rival... îl ținuse doi ani la închisoare. CAMIL PETRESCU, O. II 389. DLRLC
-
- 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Această scrisoare cade în mîna unui opozant, Cațavencu, care se folosește de ea ca de un instrument. GHEREA, ST. CR. I 340. DLRLC
- Bine, dacă aș fi fost vreodată opozant, înțăleg să fiu catatricsit (= persecutat). ALECSANDRI, T. I 377. DLRLC
- Ziar opozant. DEX '09 DEX '98
- Porni din nou... Pe la gazetele opozante, pe la ziare cu tiraj. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. DLRLC
-
etimologie:
- opposant DEX '09 DEX '98 DN