13 definiții pentru „oportun”   declinări

OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.

OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.

OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întîmplă, care se face la momentul potrivit, adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. S-a socotit mai oportun de a înlătura deocamdată toate liotele indicătoare. ODOBESCU, S. III 501. Săvîrșesc tot lucrul în timpul cel mai scurt și mai oportun. I. IONESCU, M. 201.

oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne

oportún adj. m., pl. oportúni; f. sg. oportúnă, pl. oportúne

OPORTÚN adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. v. recomandabil. 3. adv. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 4. v. binevenit.

Oportun ≠ inoportun, neoportun

OPORTÚN, -Ă adj. Întâmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus].

OPORTÚN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus)

OPORTÚN ~ă (~i, ~e) Care convine locului și timpului avut în vedere; corespunzător situației; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun, lat. opportunus

oportun a. care e la timpul și la locul său.

*oportún, -ă adj. (lat. op-portúnus. V. im-portun). Care vine cînd trebuĭe, la timp: ajutor oportun. Adv. A sosi oportun.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OPORTÚN adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinént, (pop.) priinciós. (Un prilej ~.)