2 intrări
13 definiții
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
OPONENT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.
oponență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr oponence] Opoziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPONENT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OPONENȚĂ s.f. Opoziție. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPONENT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OPONENȚĂ s. f. opoziție. (< engl. opponency)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OPONENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte dintr-o opoziție. /<germ. Opponent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!oponent adj. m., s. m., pl. oponenți; adj. f., s. f. oponentă, pl. oponente corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oponentă s. f., g.-d. art. oponentei; pl. oponente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oponentă s. f., pl. oponente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
OPONENT s. opozant, opoziționist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OPONENT s. opozant.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
oponent, oponențisubstantiv masculin oponentă, oponentesubstantiv feminin
- 1. Persoană care face opoziție. DEX '09 DLRLC DNsinonime: opozant opoziționist
etimologie:
- Opponent DEX '09 DEX '98 DN
oponență, oponențesubstantiv feminin
- 1. Opoziție. DNsinonime: opoziție
etimologie:
- opponency MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.