2 intrări

50 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a înfăptui. Sînteți chemat a opera salutare reforme. ALECSANDRI, S. 5. ♦ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A lucra cu.. a se folosi de..., a întrebuința. Știința operează cu ajutorul noțiunilor. 2. Tranz. A supune unei intervenții chirurgicale. în «Amintirile despre A. N. Aleșhin», Gorki pune pe un talentat și îndrăzneț medic rus să opereze de viermi intestinali pe un copil. SADOVEANU, E. 256. Tot mai bine-ar fi să se lase să-l operăm, căci se poate să aibă noroc să rămîie în viață. MIRONESCU, S. A. 33. ◊ Absol. De cu noapte tăiem, pansăm, operăm, C. PETRESCU, Î. II 45. 3. Tranz. A înregistra diverse date sau documente într-un registru de evidență contabilă. Iar anul trecut și ăsta care a început la april, n-am operat nimic în registrele-chitanțiere. STĂNOIU, C. I. 78. ◊ (Familiar) A aranja, a lucra pe cineva. Ai văzut cum l-am operat, Tudoriță nene? C. PETRESCU, O. P. I 217. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară de mare amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Un corp de armate... fu însărcinat să opereze spre miazăzi. ODOBESCU, S. III 567. ◊ Tranz. în curs de cinci zile, polonii abia putură opera trecerea furiosului fluviu. HASDEU, I. V. 22. 5. Tranz. (Argou) A comite furturi, spargeri, crime etc.

operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză

operá vb., ind. prez. 1 sg. operéz, 3 sg. și pl. opereáză

OPERÁ vb. 1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în text.) 2. (MED.) a tăia. (L-a operat de hernie.) 3. v. acționa.

OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operație chirurgicală. 4. tr. A face o operație comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mișcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare].

OPERÁ vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operație chirurgicală. 4. a face o operație comercială, financiară etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări. II. intr. a executa mișcări strategice. (< fr. opérer, lat. operari)

A OPERÁ ~éz 1. tranz. 1) A aduce la îndeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei intervenții chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece într-un registru de evidență contabilă. ~ transferul unor mărfuri. 4) (furturi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A îndeplini o anumită acțiune (manipulând cu ceva). Savantul ~ează cu date. 2) (despre unități militare) A întreprinde manevre de natură strategică sau tactică. /<fr. opérer, lat., it. operare

operà v. 1. a produce un efect: remediul operează; 2. a face o operațiune de chirurgie, chimie, aritmetică; 3. a suferi o operațiune chirurgicală.

cap-de-operă sn vz capodoperă

ÓPERĂ1, opere, s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera.

ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra.

ÓPERĂ1, opere, s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera.

ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra.

ÓPERĂ1, opere, s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop. Construirea socialismului este o operă revoluționară care cunoaște o permanentă și rapidă dezvoltare a forțelor de producție. LUPTA DE CASĂ, 1950, nr. 4, 42. La căderea imperiului... Victor Hugo se întoarce în Franța și participă la opera de redresare a patriei. SADOVEANU, E. 228. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; lucrare, producție. Cărțile și operele de artă trebuie să se vîndă, căci de aceea s-au produs. IONESCU-RION, C. 41. Cu drept cuvînt te așteptai să fii răsplătit.. pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III 10. ♦ (Numai la sg.; cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. Opera lui Eminescu.

ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru cîntăreți, orchestră și cor, pe textul unui libret dramatic; clădire destinată reprezentării unor asemănea compoziții; ansamblul personalului artistic (și administrativ) dintr-un asemenea teatru. «Rigoletto», operă în 4 acte de Verdi. ▭ Asachi cu asistența a cîțiva amatori vroi să ne arate drama și opera. NEGRUZZI, S. I 341.

óperă s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere

óperă (acțiune, creație artistică, compoziție muzicală) s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere

ÓPERĂ s. 1. acțiune, faptă. (~ de binefacere.) 2. v. creație. 3. v. realizare. 4. creație, lucrare, producție, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) 5. (LIT.) operă dramatică v. piesă. 6. v. carte. 7. v. lucrare. 8. lucrare. (O ~ statuară.)

Intrare: operă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular operă opera
plural opere operele
genitiv-dativ singular opere operei
plural opere operelor
vocativ singular
plural
Intrare: opera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) opera operare operat operând singular plural
operea operați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) operez (să) operez operam operai operasem
a II-a (tu) operezi (să) operezi operai operași operaseși
a III-a (el, ea) operea (să) opereze opera operă operase
plural I (noi) operăm (să) operăm operam operarăm operaserăm, operasem*
a II-a (voi) operați (să) operați operați operarăți operaserăți, operaseți*
a III-a (ei, ele) operea (să) opereze operau opera operaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)