3 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra.

ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra.

ÓPERĂ1, opere, s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera.

ÓPERĂ1, opere, s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera.

operă2 sf [At: AR (1829), 1761/23 / Pl: ~re / E: it opera, fr opéra] 1 Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic. 2 Reprezentare scenică a unei opere2 (1). 3 Clădire destinată reprezentării unor opere2 (1). 4-5 Ansamblu al personalului artistic (și administrativ) al teatrului în care se reprezintă opere2 (1). 6 Instituție în care se reprezintă opere2 (1).

operă1 sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 68 / Pl: ~re / E: lat opera, it opera] 1 Acțiune conștientă, îndreptată spre un anumit scop Si: lucrare, faptă. 2 Lucrare originală de artă, de știință etc. 3 Creație artistică. 4 (Csc; lsg) Totalitate a lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general.

ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru cîntăreți, orchestră și cor, pe textul unui libret dramatic; clădire destinată reprezentării unor asemănea compoziții; ansamblul personalului artistic (și administrativ) dintr-un asemenea teatru. «Rigoletto», operă în 4 acte de Verdi. ▭ Asachi cu asistența a cîțiva amatori vroi să ne arate drama și opera. NEGRUZZI, S. I 341.

ÓPERĂ1, opere, s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop. Construirea socialismului este o operă revoluționară care cunoaște o permanentă și rapidă dezvoltare a forțelor de producție. LUPTA DE CASĂ, 1950, nr. 4, 42. La căderea imperiului... Victor Hugo se întoarce în Franța și participă la opera de redresare a patriei. SADOVEANU, E. 228. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; lucrare, producție. Cărțile și operele de artă trebuie să se vîndă, căci de aceea s-au produs. IONESCU-RION, C. 41. Cu drept cuvînt te așteptai să fii răsplătit... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III 10. ♦ (Numai la sg.; cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. Opera lui Eminescu.

ÓPERĂ2 s.f. 1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic și cântată de soliști, de cor și de orchestră. 2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< it. opera, cf. fr. opéra].

ÓPERĂ1 s.f. 1. Acțiune, lucrare, faptă, lucru. 2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al științei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de știință, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (Mar.) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera].

ÓPERĂ1 s. f. 1. acțiune, lucrare, faptă, lucru. 2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, științei etc. ◊ totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de știință, artist etc. 3. muncă, treabă, acțiune. ♦ a pune în ~ = a pune în aplicare ceva. 4. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; ~ moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< lat., /3/ it. opera)

ÓPERĂ2 s. f. lucrare muzical-dramatică pentru soliști, cor și orchestră, scrisă pe baza unui libret. ◊ teatrul în care se reprezintă. (< it. opera, fr. opéra)

ÓPERĂ2 ~e f. 1) Compoziție muzical-dramatică de proporții mari, scrisă pe un libret cu subiect literar și interpretată de soliști, cor și orchestră. 2) Reprezentație teatrală a unei astfel de compoziții. 3) Clădire în care se dau asemenea reprezentații. [G.-D. operei] /<it. opera, fr. opéra

ÓPERĂ1 ~e f. 1) Activitate de amploare realizată cu un anumit scop. 2) Lucrare de valoare într-un anumit domeniu de activitate (literatură, artă, știință). 3) Ansamblu de lucrări ale unui om de creație. 4) la pl. Ediție care include toate sau cele mai reprezentative lucrări ale unui autor. [G.-D. operei] /<lat., it. opera

operă f. 1. lucru făcut de o forță, de un agent: operele naturei; 2. producțiune a spiritului: operele lui Alexandri; 3. tragedie în versuri pusă în muzică; 4. teatru în care se reprezintă opere.

*óperă f., pl. e (lat. ópera, muncă. V. man-operă). Lucru, rezultatu uneĭ muncĭ spirituale saŭ fizice saŭ a naturiĭ: operele luĭ Alexandri, știința e opera seculelor, omu e opera luĭ Dumnezeŭ. Tragedie în versurĭ pusă pe muzică. Muzica acesteĭ tragediĭ. Teatru în care se reprezentă asemenea tragediĭ: Opera din Paris.

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.

opera [At: HELIADE, O. I, 379 / V: (înv; css) ~rui / Pzi: ~rez / E: fr operer, lat operare] 1 vt A întreprinde o acțiune Si: a efectua, a înfăptui, a realiza. 2 vi A acționa. 3 vi (Udp „cu”, rar „prin”) A se folosi de ceva. 4 vt (Irn) A-i face cuiva rău pe ascuns. 5-6 vrt A (se) supune unei intervenții chirurgicale. 7 vi (Mil) A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 8 vt (Mat) A rezolva o problemă. 9 vt A efectua anumite operații în registre sau în acte contabile. 10 vt (Arg) A comite furturi, spargeri, crime. 11 A modifica. 12 A prelucra în calculator.

opera omnia si [At: DN3 / E: lat opera omnia] Totalitate a operelor unui autor reunite într-o ediție, un volum etc.

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a înfăptui. Sînteți chemat a opera salutare reforme. ALECSANDRI, S. 5. ♦ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A lucra cu... a se folosi de..., a întrebuința. Știința operează cu ajutorul noțiunilor. 2. Tranz. A supune unei intervenții chirurgicale. În «Amintirile despre A. N. Aleșhin», Gorki pune pe un talentat și îndrăzneț medic rus să opereze de viermi intestinali pe un copil. SADOVEANU, E. 256. Tot mai bine-ar fi să se lase să-l operăm, căci se poate să aibă noroc să rămîie în viață. MIRONESCU, S. A. 33. ◊ Absol. De cu noapte tăiem, pansăm, operăm, C. PETRESCU, Î. II 45. 3. Tranz. A înregistra diverse date sau documente într-un registru de evidență contabilă. Iar anul trecut și ăsta care a început la april, n-am operat nimic în registrele-chitanțiere. STĂNOIU, C. I. 78. ◊ (Familiar) A aranja, a lucra pe cineva. Ai văzut cum l-am operat, Tudoriță nene? C. PETRESCU, O. P. I 217. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară de mare amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Un corp de armate... fu însărcinat să opereze spre miazăzi. ODOBESCU, S. III 567. ◊ Tranz. în curs de cinci zile, polonii abia putură opera trecerea furiosului fluviu. HASDEU, I. V. 22. 5. Tranz. (Argou) A comite furturi, spargeri, crime etc.

OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operație chirurgicală. 4. tr. A face o operație comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mișcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare].

arată toate definițiile

Intrare: operă (lucrare)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operă
  • opera
plural
  • opere
  • operele
genitiv-dativ singular
  • opere
  • operei
plural
  • opere
  • operelor
vocativ singular
plural
Intrare: operă (muz.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operă
  • opera
plural
  • opere
  • operele
genitiv-dativ singular
  • opere
  • operei
plural
  • opere
  • operelor
vocativ singular
plural
Intrare: opera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • opera
  • operare
  • operat
  • operatu‑
  • operând
  • operându‑
singular plural
  • operea
  • operați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • operez
(să)
  • operez
  • operam
  • operai
  • operasem
a II-a (tu)
  • operezi
(să)
  • operezi
  • operai
  • operași
  • operaseși
a III-a (el, ea)
  • operea
(să)
  • opereze
  • opera
  • operă
  • operase
plural I (noi)
  • operăm
(să)
  • operăm
  • operam
  • operarăm
  • operaserăm
  • operasem
a II-a (voi)
  • operați
(să)
  • operați
  • operați
  • operarăți
  • operaserăți
  • operaseți
a III-a (ei, ele)
  • operea
(să)
  • opereze
  • operau
  • opera
  • operaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

operă (lucrare)

  • 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acțiune faptă lucrare lucru attach_file 2 exemple
    exemple
    • Construirea socialismului este o operă revoluționară care cunoaște o permanentă și rapidă dezvoltare a forțelor de producție. LUPTA DE CASĂ, 1950, nr. 4, 42.
      surse: DLRLC
    • La căderea imperiului... Victor Hugo se întoarce în Franța și participă la opera de redresare a patriei. SADOVEANU, E. 228.
      surse: DLRLC
  • 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: creație lucrare producție attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cărțile și operele de artă trebuie să se vîndă, căci de aceea s-au produs. IONESCU-RION, C. 41.
      surse: DLRLC
    • Cu drept cuvînt te așteptai să fii răsplătit... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (la) singular (cu sens) colectiv Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Opera lui Eminescu.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (la) plural Ediție care include toate sau cele mai reprezentative lucrări ale unui autor.
      surse: NODEX
    • 3.1. expresie A pune în operă = a pune în aplicare ceva.
      surse: MDN '00
  • 4. marină Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire.
    surse: DN sinonime: carenă
  • 5. marină Operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire.
    surse: DN sinonime: carenă

etimologie:

operă (muz.)

  • 1. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • «Rigoletto», operă în 4 acte de Verdi.
      surse: DLRLC
    • Asachi cu asistența a cîțiva amatori vroi să ne arate drama și opera. NEGRUZZI, S. I 341.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
      • 1.1.1. Ansamblul personalului artistic (și administrativ) dintr-un asemenea teatru.
        surse: DLRLC

etimologie:

opera

  • 1. tranzitiv A întreprinde o acțiune.
    exemple
    • Sînteți chemat a opera salutare reforme. ALECSANDRI, S. 5.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tăia attach_file 3 exemple
    exemple
    • În «Amintirile despre A. N. Aleșhin», Gorki pune pe un talentat și îndrăzneț medic rus să opereze de viermi intestinali pe un copil. SADOVEANU, E. 256.
      surse: DLRLC
    • Tot mai bine-ar fi să se lase să-l operăm, căci se poate să aibă noroc să rămîie în viață. MIRONESCU, S. A. 33.
      surse: DLRLC
    • absolut De cu noapte tăiem, pansăm, operăm. C. PETRESCU, Î. II 45.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Iar anul trecut și ăsta care a început la april, n-am operat nimic în registrele-chitanțiere. STĂNOIU, C. I. 78.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un corp de armate... fu însărcinat să opereze spre miazăzi. ODOBESCU, S. III 567.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv În curs de cinci zile, polonii abia putură opera trecerea furiosului fluviu. HASDEU, I. V. 22.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv argou; argotic A comite furturi, spargeri, crime etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: buzunări fura sparge

etimologie: