13 definiții pentru oneros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oneros, ~oa a [At: I. IONESCU, P. 134 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr onéreux, lat onerosus, -a, -um] (Liv) 1 Împovărător. 2 (D. contracte, convenții, acte etc.) Prin care se urmărește ca în schimbul unei prestații sau al unui avantaj să se obțină o altă prestație sau un avantaj echivalent.

ONERÓS, -OÁSĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat. onerosus.

ONERÓS, -OÁSĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat. onerosus.[1]

  1. Art. 945 din vechiul Cod Civil prevedea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”. Similar, art. 1172 din noul Cod Civil prevede: „Contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.” — raduborza

ONERÓS, -OÁSĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător, dezavantajos. Capitaluri fără procente oneroase, I. IONESCU, P. 134. ◊ Expr. (Jur.) Cu titlu oneros = implicînd anumite obligații, cheltuieli sau sarcini.

ONERÓS, -OÁSĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină].

ONERÓS, -OÁSĂ adj. (despre contracte, convenții etc.) care impune suportarea unor cheltuieli mari. ♦ (jur.) cu titlu ~ = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. ◊ costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. (< fr. onéreux, lat. onorosus)

ONERÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva anumite sarcini. /<fr. onéreux, lat. onerosus

oneros a. în sarcina cuiva, îngreunător: contract oneros; cu titlu oneros, cu plată, în opozițiune cu titlu gratuit.

*onerós, -oásă f. (lat. onerosus, d. onus, óneris, sarcina). Greŭ, încărcat de cheltuĭelĭ: succesiune oneroasă. Titlu oneros, posesiune de care e legată o obligațiune: a obținea o moșie cu titlu oneros. Fig. Greŭ, incomod: datorie oneroasă. Adv. În mod oneros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onerós adj. m., pl. oneróși; f. oneroásă, pl. oneroáse

onerós adj. m., pl. oneróși; f. sg. oneroásă, pl. oneroáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ONERÓS adj. v. apăsător, copleșitor, covârșitor, dezavantajos, greu, ilegal, ilicit, incorect, împovărător, necinstit, necorect, nefavorabil, nelegal, neonest, neprielnic.

oneros adj. v. APĂSĂTOR. COPLEȘITOR. COVÎRȘITOR. DEZAVANTAJOS. GREU. ILEGAL. ILICIT. INCORECT. ÎMPOVĂRĂTOR. NECINSTIT. NECORECT. NEFAVORABIL. NELEGAL. NEONEST. NEPRIELNIC.

Intrare: oneros
oneros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oneros
  • onerosul
  • onerosu‑
  • oneroa
  • oneroasa
plural
  • oneroși
  • oneroșii
  • oneroase
  • oneroasele
genitiv-dativ singular
  • oneros
  • onerosului
  • oneroase
  • oneroasei
plural
  • oneroși
  • oneroșilor
  • oneroase
  • oneroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oneros

  • 1. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Capitaluri fără procente oneroase. I. IONESCU, P. 134.
      surse: DLRLC
  • comentariu Articolul 945 din vechiul Cod Civil prevedea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”. Similar, articolul 1172 din noul Cod Civil prevede: „Contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.”
    surse: dexonline

etimologie: