opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulător, -oare adj.] – Ondula + suf. -tor.

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulător, -oare adj.] – Ondula + suf. -tor.

ONDULATOR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.

ONDULATOR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.

ondulator2, ~oare a [At: BARCIANU / V: (reg) ~lăt~, un~ / Pl: ~i, ~oare / E: ondula + -tor] (Rar) 1 De forma valurilor Si: ondulat (1). 2 Care se leagănă ca valurile Si: unduitor, văluros.

ondulator1 sn [At: MDT / Pl: ~oare / E: fr ondulateur] 1 Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. 2 (Șîs ~ de păr) Aparat electric cu care se buclează părul.

ONDULATOR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator.

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. (Atestat în forma ondulător.) Ce făgăduințe să mai cer... acestor livezi ondulătoare? GALACTION, O. I 347. – Variantă: (rar) ondulător, -oare adj.

ONDULATOR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr. ondulateur].

ONDULATOR, -OARE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr. ondulateur)

ONDULATOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăți de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor

ONDULATOR1 ~oare n. 1) Aparat pentru recepționarea semnalelor telegrafice și înregistrarea lor pe o bandă de hârtie (sub formă de linie ondulată). 2) Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul; drot. /<fr. ondulateur

ONDULĂTOR, -OARE adj. v. ondulator2.

ONDULĂTOR, -OARE adj. v. ondulator2.

ondulător, ~oare a vz ondulator2

undulator, ~oare a vz ondulator

undulător, ~oare a vz ondulator

ONDULĂTOR, -OARE adj. v. ondulator2.

undulator a. care undulează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ondulator s. n., pl. ondulatoare

ondulator s. n., pl. ondulatoare

ondulator (unduitor) adj. m., pl. ondulatori; f. sg. și pl. ondulatoare

ondulator s. n., pl. ondulatoare

Intrare: ondulator (adj.)
ondulator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulator
  • ondulatorul
  • ondulatoru‑
  • ondulatoare
  • ondulatoarea
plural
  • ondulatori
  • ondulatorii
  • ondulatoare
  • ondulatoarele
genitiv-dativ singular
  • ondulator
  • ondulatorului
  • ondulatoare
  • ondulatoarei
plural
  • ondulatori
  • ondulatorilor
  • ondulatoare
  • ondulatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
ondulător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulător
  • ondulătorul
  • ondulătoru‑
  • ondulătoare
  • ondulătoarea
plural
  • ondulători
  • ondulătorii
  • ondulătoare
  • ondulătoarele
genitiv-dativ singular
  • ondulător
  • ondulătorului
  • ondulătoare
  • ondulătoarei
plural
  • ondulători
  • ondulătorilor
  • ondulătoare
  • ondulătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
undulător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
undulator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ondulator (s.n.)
ondulator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulator
  • ondulatorul
  • ondulatoru‑
plural
  • ondulatoare
  • ondulatoarele
genitiv-dativ singular
  • ondulator
  • ondulatorului
plural
  • ondulatoare
  • ondulatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ondulator, ondulatoareadjectiv

  • 1. rar Care se leagănă ca valurile, care ondulează. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: unduitor văluros
    • format_quote Ce făgăduințe să mai cer... acestor livezi ondulătoare? GALACTION, O. I 347. DLRLC
etimologie:
  • Ondula + sufix -tor. DEX '09 MDN '00

ondulator, ondulatoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul. NODEX
    sinonime: drot
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.