9 definiții pentru ondulator (adj.) ondulător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULATÓR2, -OÁRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.

ONDULATÓR2, -OÁRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.

ondulator2, ~oare a [At: BARCIANU / V: (reg) ~lăt~, un~ / Pl: ~i, ~oare / E: ondula + -tor] (Rar) 1 De forma valurilor Si: ondulat (1). 2 Care se leagănă ca valurile Si: unduitor, văluros.

ONDULATÓR2, -OÁRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. (Atestat în forma ondulător.) Ce făgăduințe să mai cer... acestor livezi ondulătoare? GALACTION, O. I 347. – Variantă: (rar) ondulătór, -oáre adj.

ONDULATÓR, -OÁRE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr. ondulateur)

ONDULATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăți de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.

ondulător, ~oare a vz ondulator2

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ondulatór (unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. și pl. ondulatoáre

Intrare: ondulator (adj.)
ondulator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulator
  • ondulatorul
  • ondulatoru‑
  • ondulatoare
  • ondulatoarea
plural
  • ondulatori
  • ondulatorii
  • ondulatoare
  • ondulatoarele
genitiv-dativ singular
  • ondulator
  • ondulatorului
  • ondulatoare
  • ondulatoarei
plural
  • ondulatori
  • ondulatorilor
  • ondulatoare
  • ondulatoarelor
vocativ singular
plural
ondulător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulător
  • ondulătorul
  • ondulătoru‑
  • ondulătoare
  • ondulătoarea
plural
  • ondulători
  • ondulătorii
  • ondulătoare
  • ondulătoarele
genitiv-dativ singular
  • ondulător
  • ondulătorului
  • ondulătoare
  • ondulătoarei
plural
  • ondulători
  • ondulătorilor
  • ondulătoare
  • ondulătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ondulator (adj.) ondulător

  • 1. rar Care se leagănă ca valurile, care ondulează.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: unduitor văluros attach_file un exemplu
    exemple
    • Ce făgăduințe să mai cer... acestor livezi ondulătoare? GALACTION, O. I 347.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ondula + sufix -tor.
    surse: DEX '09 MDN '00