2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oncogénă s. f. (med.) ◊ „După cum s-a anunțat în cercurile medicale, echipa condusă de dr. M. a găsit o nouă legătură între proteinele necesare dezvoltării celulelor și genele care produc cancerul, cunoscute sub numele de oncogene. R.l. 11 II 84 p. 6 (din fr. oncogène; DN3, DEX-S)

ONCOGÉN, -Ă, oncogeni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Med.) Cancerigen. 2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din fr. oncogène.

ONCOGÉN, -Ă, oncogeni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Med.) Cancerigen. 2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din fr. oncogène.

oncogen, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr oncogène] 1 a (Med) Cancerigen. 2 sf Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă.

ONCOGÉN, -Ă adj. Cancerigen. [Cf. gr. onkos – tumoare, gennan – a naște].

ONCOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. genă anormală care generează modificări de natură canceroasă. (< fr. oncogène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oncogén adj. m., pl. oncogéni; f. sg. oncogénă, pl. oncogéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ONCO- „tumoare, tumefacție, cancer”. ◊ gr. onkos „tumoare” > fr. onco-, it. id., engl. id., germ. onko- > rom. onco-.~cit (v. -cit), s. n., celulă epitelială nediferențiată, cu citoplasmă granulară; ~gen (v. -gen1), adj., care generează cancer; ~geneză (v. -geneză), s. f., formarea unei tumori; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea variațiilor de volum ale unui organ; ~grafie (v. -grafie), s. f., reprezentare grafică a volumului și configurației unui organ cu ajutorul oncografului; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul tumorilor canceroase; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară locul și configurația unui organ; ~tomie (v. -tomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei tumori; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru celulele neoplazice.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ONCOGÉNĂ (< fr.) s. f. Genă capabilă să transforme o celulă normală într-o celulă canceroasă. Rezultă în urma modificării unei gene normale (protooncogenă) sau ca urmare a pătrunderii în organism a unui virus care interacționează cu genele normale ale gazdei (o. virală).

Intrare: oncogenă
oncogenă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oncoge
  • oncogena
plural
  • oncogene
  • oncogenele
genitiv-dativ singular
  • oncogene
  • oncogenei
plural
  • oncogene
  • oncogenelor
vocativ singular
plural
Intrare: oncogen
oncogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oncogen
  • oncogenul
  • oncogenu‑
  • oncoge
  • oncogena
plural
  • oncogeni
  • oncogenii
  • oncogene
  • oncogenele
genitiv-dativ singular
  • oncogen
  • oncogenului
  • oncogene
  • oncogenei
plural
  • oncogeni
  • oncogenilor
  • oncogene
  • oncogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oncogenă

  • 1. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

oncogen

etimologie: