oncogen, ~ă [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr oncogène] 1 a (Med) Cancerigen. 2 sf Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă.

ONCOGEN, -Ă adj. Cancerigen. [Cf. gr. onkos – tumoare, gennan – a naște].

ONCOGEN, -Ă I. adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. genă anormală care generează modificări de natură canceroasă. (< fr. oncogène)

oncogen adj. m., pl. oncogeni; f. sg. oncogenă, pl. oncogene

ONCOGEN adj. v. cancerigen.

ONCO- „tumoare, tumefacție, cancer”. ◊ gr. onkos „tumoare” > fr. onco-, it. id., engl. id., germ. onko- > rom. onco-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă epitelială nediferențiată, cu citoplasmă granulară; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează cancer; ~geneză (v. -geneză), s. f., formarea unei tumori; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea variațiilor de volum ale unui organ; ~grafie (v. -grafie), s. f., reprezentare grafică a volumului și configurației unui organ cu ajutorul oncografului; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul tumorilor canceroase; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară locul și configurația unui organ; ~tomie (v. -tomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei tumori; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru celulele neoplazice.