20 de definiții pentru omogenitate omogeneitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMOGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneitáte s. f.] – Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. Cf. omogen.

OMOGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneitáte s. f.] – Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. Cf. omogen.

omogenitate sfs [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 406/29 / V: (iuz) ~neitate (înv) ~ojeneitate, homogenei~, omoghe~ / E: cf fr homogénéité, lat homogeneitas] 1 Structură unitară. 2 Însușire a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. 3 Proprietate a unei formule fizice de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi.

OMOGENITÁTE s. f. v. omogeneitate.

OMOGENITÁTE s.f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ (Mat.) Însușire a unei funcții de a fi omogenă. ♦ Însușire a unei formule, a unei relații etc. de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. homogénéité].

OMOGENITÁTE s. f. însușirea de a fi omogen. ◊ însușire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ◊ (mat.) însușire a unei funcții de a fi omogenă. ◊ însușire a unei formule, relații de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. (< fr. homogénéité, lat. homogenitas)

OMOGENITÁTE f. Caracter omogen. [G.-D. omogenității] /<fr. homogénéité, lat. homogeneitas

*omogenitáte f. (d. omogen; mlat. homogenéitas, -átis; fr. homogénéité, it. omogeneitá). Calitatea de a fi omogen.

OMOGENEITÁTE s. f. v. omogenitate.

OMOGENEITÁTE s. f. v. omogenitate.

OMOGENEITÁTE, omogeneități, s. f. însușirea de a fi omogen; proprietatea unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. Proprietatea unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. – Variantă: omogenitáte s. f.

OMOGENEITÁTE s.f. v. omogenitate.

omogeneitate f. calitatea lucrurilor omogene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omogenitáte s. f., g.-d. art. omogenitắții

omogenitáte s. f., g.-d. art. omogenității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMOGENITÁTE s. unitate. (~ unei echipe.)

OMOGENITATE s. unitate. (~ unei echipe.)

Intrare: omogenitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omogenitate
  • omogenitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • omogenități
  • omogenității
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omogeneitate
  • omogeneitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • omogeneități
  • omogeneității
plural
vocativ singular
plural

omogenitate omogeneitate

  • 1. Însușirea de a fi omogen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: unitate antonime: eterogenitate
    • 1.1. Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. matematică Însușire a unei funcții de a fi omogenă.
      surse: DN

etimologie: