omogenitate sfs [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 406/29 / V: (iuz) ~neitate (înv) ~ojeneitate, homogenei~, omoghe~ / E: cf fr homogénéité, lat homogeneitas] 1 Structură unitară. 2 Însușire a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. 3 Proprietate a unei formule fizice de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi.