2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

OMETIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja.

OMETIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja.

ometiță sf [At: CIHAC II, 210 / Pl: ~țe / E: ucr обметиця] (Reg) 1 Cea mai fină parte a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului Si: (pop) pospai. 2 (Rar) Zăpadă fină. 3 (Rar) Rumeguș.

umetiță sf vz ometiță

OMETIȚĂ sf. 🏚 Praful de făină care se prinde de păreții morii sau se așază pe podelele ei, pospaiu: prin mori, unde se află de regulă multă făină și ~ (MAR.) [srb. umetica].

OMETIȚĂ s. f. (Regional) 1. Zăpadă fină, spulberată de vînt. Vîntul... spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, O. V 214. 2. Praf de făină care se ridică în timpul măcinatului; pospai. În covată curgea făina în zvîcniri ușoare; o ometiță fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea. SADOVEANU, O. IV 431.

OMETIȚĂ f. reg. 1) Zăpadă fină spulberată de vânt. 2) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele înconjurătoare; pospai. /<ucr. obmetycja

ométiță f., pl. e (sîrb. umetica, id.; rus. na dvorĭé metët, afară viscolește). Est. Zăpadă foarte fină pe care o spulberă vîntu. Pospaĭ, pulbere foarte fină care se depune pe părețiĭ moriĭ orĭ făina cea fină care rămîne pintre petrele moriĭ. Fruntea făiniĭ (partea de deasupra) cum curge la măcinat. – Și -íță (Ĭașĭ).

Ortografice DOOM

ometiță (reg.) s. f., g.-d. art. ometiței

ometiță (reg.) s. f., g.-d. art. ometiței

ometiță s. f., g.-d. art. ometiței

Sinonime

OMETIȚĂ s. v. pospai.

OMEȚIT adj. v. înnămețit, întroienit, înzăpezit, nămețit, troienit.

ometiță s. v. POSPAI.

omețit adj. v. ÎNNĂMEȚIT. ÎNTROIENIT. ÎNZĂPEZIT. NĂMEȚIT. TROIENIT.

Arhaisme și regionalisme

ometíță, ometițe, s.f. (reg.; înv.) Praf de făină ce se depune în moară; colb. ■ Exclusiv în Maram. și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR, 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX, MDA).

ometiță, ometițe, s.f. – (reg.; înv.) Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar în Maramureș și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR, 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX, MDA).

ometiță, -e, s.f. – Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar în Maramureș și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX).

Tezaur

OMETIȚĂ s. f. (Regional) 1. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. cf. cihac, ii, 210, DDRF, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, JAHRESBER. VIII,112, 154. Unde se află de regulă multă făină și ometiță... provine, foarte adeseori, un fel de gîndac. marian, ins. 67, cf. alexi, w., cade. Înlăuntru pietrele huruiau lin; în covată curgea făina în zvîcniri ușoare; o ometiță fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea, sadoveanu, o. v, 169. Făgăduiala asta e privitoare la o mămăligă fiartă bine din ometiță făinei de mei. id. ib. xIi, 799, cf. i. cr. ii, 163. Păreții erau plini de ometiță. Mat. dialect, i, 184, cf. 285, a v 15, 16, 18, 33, 34, vi, 6, 11, 26, alrm sn h 124, com. din straja – rădăuți. 2. (Rar) Zăpadă fină. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură, sadoveanu, p. s. 32. 3. (Rar) Rumeguș. cf. alr i 1852/266, 348. – Din ucr. обметипя „resturi de făină”.

Intrare: ometiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ometiță
  • ometița
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ometițe
  • ometiței
plural — —
vocativ singular —
plural —
umetiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: omețit
omețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omețit
  • omețitul
  • omețitu‑
  • omețită
  • omețita
plural
  • omețiți
  • omețiții
  • omețite
  • omețitele
genitiv-dativ singular
  • omețit
  • omețitului
  • omețite
  • omețitei
plural
  • omețiți
  • omețiților
  • omețite
  • omețitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ometițăsubstantiv feminin

regional
  • 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vîntul... spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, O. V 214. DLRLC
  • 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pospai
    • format_quote În covată curgea făina în zvîcniri ușoare; o ometiță fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea. SADOVEANU, O. IV 431. DLRLC
etimologie:

omețit, omețităadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.