OMETIȚĂ s. f. (Regional) 1. Zăpadă fină, spulberată de vînt. Vîntul... spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, O. V 214. 2. Praf de făină care se ridică în timpul măcinatului; pospai. În covată curgea făina în zvîcniri ușoare; o ometiță fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea. SADOVEANU, O. IV 431.