OMEGA, omega, s. m. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. – Din ngr. o méga.

omega sns [At: POLIZU / E: ngr ῶμέγα] 1 Ultimă literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. 2 (Îe) A fi alfa și ~ A reprezenta totul. 3 (Îlav) De la alfa la ~ De la început până la sfârșit. 4 (Îe) Hai, drumul și ~! Formulă prin care cineva este alungat în mod brutal.

OMEGA s. m. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. – Din ngr. o méga.

OMEGA s. m. invar. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului «o». ◊ Expr.(A fi) alfa și omega v. alfa. De la alfa la omega v. alfa.

OMEGA s. m. inv. ultima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului O. (< fr. oméga, gr. omega, „o” mare)

OMEGA f. Ultima literă a alfabetului grecesc. /<ngr. oméga

*oméga m., pl. doĭ omega. Numele ultimeĭ litere a alfabetuluĭ grecesc, corespunzătoare cu o lung. Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu, tot, Dumnezeŭ.

omega (literă grecească) s. m., pl. omega; ω, Ω

omega (literă grecească) s. m., pl. omega; ω, Ω

omega s. m. invar.

omega s. m. invar. Numele ultimei litere din alfabetul grecesc. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul; (a fi) atotcunoscător. ♦ Fig. Sfârșit. – Din gr. omega.

OMÉGA (< ngr.) s. n. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc (notată Ω), corespunzătoare sunetului „o”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit ◊ A fi alfa și omega = a fi factorul esențial.

de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z.

Omega ≠ alfa^[1]

Alfa și Omega – reprezintă, respectiv, prima și ultima literă din aliabetul grecesc. Ele au generat două expresii: Prima: „de la alfa la omega”, care înseamnă a epuiza o temă, un subiect, sau a fi cercetat un lucru, o cauză, de la un capăt la altul. Astăzi însă, în împrejurări similare, noi zicem de la A la Zet. A doua expresie: „A fi alfa și omega” e echivalentă cu „a fi cheia și lăcata” sau „a fi pîinea și cuțitul”, adică: a fi tot, un om care ține în mînă toate și dispune de toate, un factotum. În acest sens o întrebuințează Tudor Arghezi în poezia Trișcă: „auzi colega? / Noi maieștri cu faimă, noi Alfa și Omega”. LIT.