14 definiții pentru oligarhie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oligarhie sf [At: CR (1829) 1722/18 / V: (iuz) ~rșie / S și: ~rchie / Pl: ~ii / E: ngr ὀλιγαρχία, fr oligarchie] 1 (Înv) Formă de guvernământ în care puterea aparținea exclusiv vârfurilor aristocratice Si: oligocrație. 2 Stat în care exista această formă de guvernământ. 3 (Îs) ~ bancară, ~ financiară Grup restrâns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat.

OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. (În antichitate și în evul-mediu) Formă de guvernămînt în care puterea aparține exclusiv vîrfurilor aristocratice. Oligarhia venețiană din secolul al XIV-lea. ♦ Stat în care există această formă de guvernămînt. 2. Grup restrîns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat capitalist. Oligarhie financiară.Iobăgia intelectuală, în care un autor se afla pînă acum cîțiva ani față de un bogătaș ori față de o mică și stupidă oligarhie, a încetat. IONESCU-RION, C. 115.

OLIGARHÍE s.f. 1. Guvernare, conducere în care puterea este exercitată numai de un mic număr de persoane sau de familii; oligocrație. ♦ Stat cu o asemenea formă de guvernământ. 2. Dominația politică și economică a unui grup, reprezentanți ai marelui capital monopolist; grup care exercită dominația politică-economică. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – puțin, arche – putere].

OLIGARHÍE s. f. 1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ. 2. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

OLIGARHÍE ~i f. 1) Formă de conducere statală în care puterea politică și economică aparține unui grup restrâns de persoane privilegiate. 2) Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [G.-D. oligarhiei] /<ngr. oligarhía, fr. oligarchie

oligarhie f. guvern în care autoritatea suverană depinde de un mic număr de persoane: republica Veneției era o oligarhie.

*oligarhíe f. (vgr. oligarhía, d. oligos, puțin, și arhé, domnie. V. mon-arhie). Guvern în care autoritatea e numaĭ în mîna cîtor-va: oligarhia înlocui la Atena regalitatea primitivă.

oligarșie sf vz oligarhie[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz olgarhie LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile

oligarhíe s. f. (sil. mf. -lig-), art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OLIG-, v. OLIGO-.~acant (v. -acant), adj., care prezintă spini sporadici; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) format din cîteva stamine; ~anter (v. -anter), adj., care prezintă puține antere; ~antropie (v. -antropie), s. f., scădere a populației; ~arhie (v. -arhie1), s. f., formă de conducere a statului în care puterea este exercitată de un număr restrîns de persoane, aparținînd claselor exploatatoare; sin. oligocrație; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți puțini; ~odonție (v. -odonție), s. f., anomalie dentară în ceea ce privește numărul dinților; ~urie (v. -urie), s. f., scădere a cantității de urină.

Intrare: oligarhie
oligarhie substantiv feminin
  • silabație: o-li-gar-, o-lig-ar-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oligarhie
  • oligarhia
plural
  • oligarhii
  • oligarhiile
genitiv-dativ singular
  • oligarhii
  • oligarhiei
plural
  • oligarhii
  • oligarhiilor
vocativ singular
plural

oligarhie

  • 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: oligocrație un exemplu
    exemple
    • Oligarhia venețiană din secolul al XIV-lea.
      surse: DLRLC
    • diferențiere în Antichitate în Evul Mediu Formă de guvernământ în care puterea aparține exclusiv vârfurilor aristocratice.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Stat în care există această formă de guvernământ.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Iobăgia intelectuală, în care un autor se afla pînă acum cîțiva ani față de un bogătaș ori față de o mică și stupidă oligarhie, a încetat. IONESCU-RION, C. 115.
        surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: