olări [At: REV. CRIT. IV, 145 / Pzi: ~resc / E: oală] 1 vt A rotunji puțin la capete buștenii tăiați, pentru a-i transporta mai ușor. 2 vr (Trs; d. butucii roților de car) A se lărgi.

olărie² sfs [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: oală + -ărie] (Csc) 1 Oale. 2 Ceramică.

olărie¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: olar + -ie] 1 Olărit². 2-3 (Atelier sau) prăvălie a olarului.

OLĂRIE sf. ⚚ 1 Locul unde se fabrică sau se vînd oale (👉 TAB. XLVI) ¶ 2 Marfa ce fabrică sau vinde olarul ¶ 3 Meșteșugul olarului.

OLĂRIE, olarii, s. f. 1. Meșteșugul olarului; olărit. Atelierul sau prăvălia olarului. 2. (Cu sens colectiv) Oale; ceramică. Am găsit diferite fragmente de olărie romană. BOLLIAC, O. 290.

OLĂRIE ~i f. 1) v. OLĂRIT. 2) Atelier în care se fac oale și alte obiecte din argilă arsă. 3) Meseria de olar. 4) Magazin de obiecte din argilă arsă. 5) Confecționare a obiectelor din argilă arsă. [G.-D. olăriei] /olar + suf. ~ie

olărie f. fabrică de oale.

olăríe f. (d. olar). Fabrică de oale. Mare cantitate de oale. Meseria de olar.

olărie s. f., art. olăria, g.-d. art. olăriei; (ateliere) pl. olării, art. olăriile (desp. -ri-i-)

olărie s. f., art. olăria, g.-d. art. olăriei; (ateliere) pl. olării, art. olăriile

olărie (produse, meșteșug, atelier) s. f., art. olăria, g.-d. art. olăriei; (ateliere) pl. olării, art. olăriile

OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

OLĂRIE s. v. olărit. (Se ocupă cu ~.)

OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

OLĂRIE s. olărit. (Se ocupă cu ~.)

OLĂRI vb. IV. 1. Tranz. A rotunji puțin buștenii la capete ca să lunece mai ușor pe uluc sau ca să poată fi tîrîți mai ușor pe pămînt la scoaterea lor din pădure; (regional) a oli. cf. der. Butucii n-au fost bine olăriți, căci s-au așchiet pînă la gura ulucului. com. din piatra neamț, cf. com. din capu codrului – gura humorului. Îl olăreșt'e la capet’e, taie frumos rǫtă ca o uǫlă. alr sn ii h 615/260, cf. ARVINTE, TERM. 157. 2. Refl. (Prin vestul Transilv., despre butucii roților de car) A se lărgi. cf. rev. crit. iv, 145. – prez. ind.: olăresc. – v. oală.

OLĂRIE¹ s. f. 1. Meșteșugul olarului (I); olărit. cf. POLIZU, DAMÉ, T. 73, BARCIANU, ALEXI, w. Olăria constituie... un capitol de industrie din timpurile cele mai îndepărtate. pamfile, i. c. 387. Sîntem în secția olărie a atelierului. scînteia, 1953, nr. 2 758, cf. h i 47, III 18, iv 56, xii 140, 288. 2. Atelierul sau prăvălia olarului (I). cf. POLIZU, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., com. MARIAN. – pl.: (2) olării. – Olar + suf. -ie.

OLĂRIE² s. f. (Cu sens colectiv) Oale (I 1); ceramică. cf. polizu. Am găsit diferite fragmente de olărie romană. bolliac, o. 290, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, com. marian. – Oală + suf. -ărie.