OLĂRIE¹ s. f. 1. Meșteșugul olarului (I); olărit. cf. POLIZU, DAMÉ, T. 73, BARCIANU, ALEXI, w. Olăria constituie... un capitol de industrie din timpurile cele mai îndepărtate. pamfile, i. c. 387. Sîntem în secția olărie a atelierului. scînteia, 1953, nr. 2 758, cf. h i 47, III 18, iv 56, xii 140, 288. 2. Atelierul sau prăvălia olarului (I). cf. POLIZU, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., com. MARIAN. – pl.: (2) olării. – Olar + suf. -ie.