2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OIERÍE1, oierii, s. f. (Pop.) Stână, târlă, adăpost pentru oi. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărie.

OIERÍE2, oierii, s. f. (Rar) Oierit2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie.

OIERÍE2, oierii, s. f. (Rar) Oierit2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie.

oierie2 sf [At: PAMFILE, J. III, 91 / Pl: ~ii / E: oier + -ie] 1 (Rar) Oierit (1). 2 (Reg; pex) Păstorit.

oierie1 sf [At: DONICI, F. II, 27/3 / Pl: ~ii / E: oaie + -ărie] (Înv) Stână.

OIERÍE1, oierii, s. f. Stână, târlă, adăpost pentru oi. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărie.

OIERÍE, oierii, s. f. Stînă, tîrlă, adăpost de oi. ♦ Oierit (1).

OIERÍE ~i f. 1) Construcție primitivă în afara satului unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din laptele oilor; stână; târlă. 2) Loc unde se află această construcție. 3) rar Creșterea oilor. 4) Impozit pentru oi; păstorit. [Sil. o-ie-; G.-D. oieriei] /oaie + suf. ~ărie

oĭeríe f. Stînă, locu unde se cresc oile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oieríe (pop.) s. f., art. oiería, g.-d. art. oieríei; (stâne) pl. oieríi, art. oieríile

oieríe (stână, păstorit) s. f. (sil. o-ie-), art. oiería, g.-d. art. oieríei; (stîne) pl. oieríi, art. oieríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OIERÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit, stână, târlă.

oierie s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. STÎNĂ. TÎRLĂ.

Intrare: oierie (ocupație)
  • silabație: o-ie-ri-e
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oierie
  • oieria
plural
  • oierii
  • oieriile
genitiv-dativ singular
  • oierii
  • oieriei
plural
  • oierii
  • oieriilor
vocativ singular
plural
Intrare: oierie (stână)
  • silabație: o-ie-ri-e
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oierie
  • oieria
plural
  • oierii
  • oieriile
genitiv-dativ singular
  • oierii
  • oieriei
plural
  • oierii
  • oieriilor
vocativ singular
plural

oierie (ocupație)

etimologie:

  • Oier + sufix -ie.
    surse: DEX '09
  • oaie + sufix -ărie.
    surse: NODEX

oierie (stână)

  • 1. popular Construcție primitivă în afara satului unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din laptele oilor; stână, târlă, adăpost pentru oi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Loc unde se află această construcție.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Oaie + sufix -ărie.
    surse: DEX '09 NODEX