OIERIE¹, oierii, s. f. (Pop.) Stână, târlă, adăpost pentru oi. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărie.

oierie¹ sf [At: DONICI, F. II, 27/3 / Pl: ~ii / E: oaie + -ărie] (Înv) Stână.

OIERIE sf. 🐑 Stînă: Un lup noaptea vrînd să intre teptil la vr’o ~ (DON.) [oier].

OIERIE¹, oierii, s. f. Stână, târlă, adăpost pentru oi. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărie.

OIERIE, oierii, s. f. Stînă, tîrlă, adăpost de oi. ♦ Oierit (1).

OIERIE ~i f. 1) Construcție primitivă în afara satului unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din laptele oilor; stână; târlă. 2) Loc unde se află această construcție. 3) rar Creșterea oilor. 4) Impozit pentru oi; păstorit. [Sil. o-ie-; G.-D. oieriei] /oaie + suf. ~ărie

oĭeríe f. Stînă, locu unde se cresc oile.

oierie (pop.) s. f., art. oieria, g.-d. art. oieriei; (stâne) pl. oierii, art. oieriile (desp. -ri-i-)

oierie (pop.) s. f., art. oieria, g.-d. art. oieriei; (stâne) pl. oierii, art. oieriile

oierie (stână, păstorit) s. f. (sil. o-ie-), art. oieria, g.-d. art. oieriei; (stîne) pl. oierii, art. oieriile

OIERIE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit, stână, târlă.

oierie s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. STÎNĂ. TÎRLĂ.

OIERIE¹ s. f. Stînă, tîrlă. v. saivan. Un lup, ...vrînd se între teptil la vro oierie, Nimeri din întîmplare tocma într-o cînărie. DONICI f. ii, 27/3. Oieria trebuie să fie acoperită..., încît nici să nu plouă, nici să nu ningă înăuntru. enc. vet. 537, cf. h ix 88. – pl.: oierii. – Oaie + suf. -ărie.