OIȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -iță.

oiță sf [At: DOSOFTEI, P. S. 247/16 / Pl: ~țe / E: oaie + -iță] 1-2 (Șhp) Oaie (1) (mică) Si: oițică (1-2). 3-4 (Șhp; fig) Oaie (2) (mică). 5 (Reg; pan) Pată mică albă, rar neagră, care apare uneori pe unghiile degetelor de la mână Si: noiță. 6 (Rar; pan) Nouraș alburiu aducător de ploaie. 7 (Orn; reg; șîs ~ îmbrobodită) Cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla) Si: (pop) oițoi. 8 (Orn; reg) Scatiu (Fringilla carduelis spinus). 9 (Orn; reg) Codroș (Phoenicurus phoenicurus). 10 (Orn; reg) Sticlete (Carduelis elegans). 11 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 12 (Orn; reg) Țiclete (Sitta europaea). 13 (Îc) ~-de-munte Pasărea Phoenicurus ochruros. 14 (Bot; reg; mpl; șîs ~ sălbatică) Dedițel de pădure (Anemone silvestris). 15 (Bot; reg; mpl) Sisinei de munte (Anemone alpina). 16 (Bot; reg; mpl) Floarea-paștilor (Anemone nemorosa). 17 (Bot; reg; mpl) Omeluțe (Anemone narcissiflora). 18 (Bot; reg; mpl) Dedițel (Anemone pulsatilla). 19 (Bot; reg) Pâinișoară (Russula lepida). 20 (Reg; lpl; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. Si: horă, învârtită, bâr-oiță. 21 (Reg; lpl; art) Melodie după care se execută dansul oițelor (20). corectat(ă)

OIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🐑 dim. OAIE: stăpînu-meu a pus de și-a tuns oițele (ISP.) ¶ 2 🐦 CINTEZĂ-DE-IARNĂ ¶ 3 🌿 Plantă cu floarea mare, mătăsoasă, albă sau trandafirie, numită și „dediței-de-pădure”, „dediței-sălbatici” sau „oițe-sălbatice” (Anemone silvestris) (🖼 3426) ¶ 4 🌿 FLOAREA-PAȘTILOR ¶ 5 🌿 PÎINIȘOARE ¶ 6 pl. 🌿 FLOAREA-PAȘTILOR; SISINEI-DE-MUNTE ¶ 7 🌿 OIȚE-SĂLBATICE 👉 OIȚĂ3.

OIȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță.

OIȚĂ, oițe, s. f. Diminutiv al lui oaie. Ba oițe, ba stupi, ba cai și boi s-au dus ca pe gura lupului. CREANGĂ, A. 114. Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din Valea-Lungă, Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

OIȚĂ ~e f. (diminutiv de la oaie) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze adânc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, și cu fructe păroase; popilnic-iepuresc; floarea-vântului; floarea-paștelui. /oaie + suf. ~iță

oiță f. 1. oaie tânără; 2. nouraș aducător de ploaie (după albeața sa); 3. Bot. specie de anemonă (e albă ca oița); 4. Zool. scatiu (Fringilla).

oíță f., pl. e. Oaĭe mică. Numele uneĭ păsărele care cam seamănă cu vrabia, dar are niște puf la cap și e ceva maĭ mare. Numele maĭ multor felurĭ de anemonă.

OIȚICĂ sf. 🐑 dim. OIȚĂ.

oiță s. f., g.-d. art. oiței; pl. oițe

oiță s. f., g.-d. art. oiței; pl. oițe

oiță s. f., g.-d. art. oiței; pl. oițe

Oișăni, Oiță v. Oae 3, 5.

oiță, oițe s. f. (dim.) femeie naivă / credulă / ușor de păcălit.

OIȚĂ s. v. floarea-paștelui, pâinișoară, scatiu, sisinei, sticlete.

OIȚĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) oișoară. 2. (BOT.; Anemone silvestris) (reg.) dediței-de-pădure (pl.), dediței-sălbatici (pl.).

oiță s. v. FLOAREA-PAȘTELUI. PÎINIȘOARĂ. SCATIU. SISINEI. STICLETE.

OIȚĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) oișoară. 2. (BOT.; Anemone silvestris) (reg.) dediței-de-pădure (pl.), dediței-sălbatici (pl.).

OIȚĂ s. f. I. Diminutiv (hipocoristic) al lui oaie. 1. cf. oaie (1). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Ce-ți pare mai blînd, mai plăpînd ca oițele? jipescu, o. 48. Ne-am calicit cu desăvîrșire: ...ba oițe, ba stupi, ba cai și boi s-au dus ca pe gura lupului! creangă, a. 114. Stăpînu-meu a pus de și-a tuns oițele. isPiREscu, l. 208. Oițele au pornit, Oițele-au flămînzit. teodorescu, p. p. 204. Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. jarnîk-bîrseanu, d. 360, cf. 76. Oițele moarte Le-am topit pe toate. marian, sa. 44. Cînd a luat... oițele în samă, erau toate la număr. mera, l. b. 26, cf. diaconu, vr. 16, chest. v 77/51. ◊ (Regional) De-a oițele = numele unui joc de copii. cf. h iv 57. 2. fig. cf. oaie (2). cf. dosoftei, ps. 247/16. Tocmai cînd maica Rahila apropia suta de ani îi fu dat să crească pentru Domnul încă o oiță. GALACTION, O. 317. II. p. anal. 1. (Regional) Pată mică albă (rar neagră) care apare uneori pe unghiile degetelor de la mînă; noiță. cf. i. golescu, c., barcianu, pamfile, a. r. 253, com. pașca, com. din straja – rădăuți. 2. (Rar) Nouraș alburiu aducător de ploaie. Cf. șăineanu, barcianu, jahresber. viii, 154, CIȘMAN, FIZ. I, 558. III. 1. Nume dat mai multor păsări: a) (și în sintagma oiță îmbrobodită, băcescu, păs. 119) cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla). cf. marian, o. I, 383, jahresber. XII, 139, TDRG, DOMRROWSKI, P. 131, BĂCESCU, PĂS. 118; b) scatiu (Fringilla carduelis spinus). cf. ȘĂINEANU, JAHRESBER. VIII, 154; c) codroș (Phoenicurus phoenicurus). dombrowski, p. 391, băcescu, păs, 118; d) sticlete (Carduelis elegans). cf. h iv 250; e) codobatură (Motacilla alba). băcescu, păs. 118, cf. alr i 1042/746, 896, 926; f) țiclete (Sitta europaea). băcescu, păs. 118. Compus: oiță-de-munte = Phoenicurus ochruros. băcescu, păs. 118. 2. (Bot.; mai ales la pl.) Nume dat mai multor plante: a) (și în sintagma oiță sălbatică, brandza, fl. 27) dedițel de pădure, dedițel sălbatic (Anemone silvestris). cf. candrea, f. 299; b) sisinei de munte (Anemone alpina). cf. GRECESCU, FL. 27, SIMIONESCU, FL. 110; c) floarea-paștilor (Anemone nemorosa). cf. BRANDZA, FL. 525, GRECESCU, FL. 26, BARCIANU, jahresber. viii, 154, alexi, w., tdrg; d) omeluțe (Anemone narcissiflora). panțu, pl.; e) dedițel (Anemone pulsatilla). ddrf, cf. șez. xv, 25. 3. (Bot.; regional) Pîinișoară (Russula lepida) (Someș Guruslău – Zălau). cf. Mat. dialect, i, 213. IV. (Regional; de obicei art., și la pl.) Numele unui dans popular (h ii 168, v 408, xiv 94, pamfile, j. ii, 36, 157, lexic beg. 61); horă (pîrvescu, c. 16, catanele, 127, varone, d. 120) și învîrtită (pîrvescu, c. 16); bîr-oiță (pamfile, j. iii, 9). – pl.: oițe. – Oaie + suf. -iță. Pentru II 2 cf. germ. Schäfchen, magh. bárányfelhő.