heptică sf vz oftică

ieftică sf vz oftică

oftica [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv; cscj) ~ci, oftigi, ohtici, (Mol) osfica / Pzi: oftic și (reg) ~cez, ~chez / E: oftică] 1 (Pop) vr A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2-3 vtr (Pfm; fig) A(-și) învenina viața Si: a (se) necăji. 4 vi (Iuz) A tânji după ceva.

oftică sf [At: KLEIN, D. 6 / V: (Mol) ~igă, (înv) oht~, (reg) opt~, (Olt) osfi~ (A și: osfică) / A și: oftică / E: ngr ὄχτικας] 1 (Pop) Tuberculoză pulmonară Si: ftizie. 2 (Fig) Pacoste. 3-4 (Fam; îe) A avea ~ (pe cineva) A-i fi necaz (pe cineva). 5 (Pop; îe) A-i fi ~ (de cineva sau de ceva) sau a-i face (cuiva) ~ A-i face cuiva în ciudă. 6 (Reg) Boală pulmonară a animalelor (spc a cailor) Vz astm, (pop) suspin, tignafes. corectat(ă)

oftici v vz oftica

oftigă sf vz oftică

ohtică sf vz oftică

ohtici v vz oftica

optică sf vz oftică

osfica v vz oftica

osfică² sf vz oftică

OFTICA, oftic, vb. I. (Popular) 1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. – Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante: oftici (CARAGIALE, O. III 170), oftigi (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89) vb. IV.

OFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. – Variantă: oftigă (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.

OFTICI vb. IV v. oftica.

OFTIGI vb. IV v. oftica.

OFTICA, oftic, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: oftici, oftigi vb. IV] – Din oftică.

OFTICI vb. IV. v. oftica.

OFTIGI vb. IV. v. oftica.

A OFTICA oftic tranz. A face să se oftice. /Din oftică

A SE OFTICA mă oftic intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică

OFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

ofticà v. 1. a face ofticos; 2. a căpăta oftica; 3. fig. a amărî foarte.

oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].

óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.

ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.

óhtică, V. oftică.

oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. oftic, 2 sg. oftici, 3 oftică; conj. prez. 1 sg. să oftic, 3 să oftice

oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici

oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 oftică

oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici

oftica vb., ind. prez. 1 sg. oftic, 3 sg. și pl. oftică

oftică s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici

oftică, gen. ofticii

oftic, -cat prt.

oftică.

OFTICA vb. v. tuberculiza.

OFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

oftica vb. v. TUBERCULIZA.

oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

oftică (oftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)

oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie