2 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oftici v vz oftica

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

oftica [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv; cscj) ~ci, oftigi, ohtici, (Mol) osfica / Pzi: oftic și (reg) ~cez, ~chez / E: oftică] 1 (Pop) vr A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2-3 vtr (Pfm; fig) A(-și) învenina viața Si: a (se) necăji. 4 vi (Iuz) A tânji după ceva.

oftică sf [At: KLEIN, D. 6 / V: (Mol) ~igă, (înv) oht~, (reg) opt~, (Olt) osfi~ (A și: osfi) / A și: ofti / E: ngr ὄχτικας] 1 (Pop) Tuberculoză pulmonară Si: ftizie. 2 (Fig) Pacoste. 3-4 (Fam; îe) A avea ~ (pe cineva) A-i fi necaz (pe cineva). 5 (Pop; îe) A-i fi ~ (de cineva sau de ceva) sau a-i face (cuiva) ~ A-i face cuiva în ciudă. 6 (Reg) Boală pulmonară a animalelor (spc a cailor) Vz astm, (pop) suspin, tignafes. corectată

OFTICÁ, oftíc, vb. I. (Popular) 1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. – Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante: ofticí (CARAGIALE, O. III 170), oftigí (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89) vb. IV.

ÓFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. – Variantă: oftígă (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez.Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică.

A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică

A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică

ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

ofticà v. 1. a face ofticos; 2. a căpăta oftica; 3. fig. a amărî foarte.

oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].

óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.

ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 ofti

oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici

ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă

óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul hf pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)

oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie

Intrare: oftica
oftica1 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oftica
  • ofticare
  • ofticat
  • ofticatu‑
  • ofticând
  • ofticându‑
singular plural
  • ofti
  • ofticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oftic
(să)
  • oftic
  • ofticam
  • ofticai
  • ofticasem
a II-a (tu)
  • oftici
(să)
  • oftici
  • ofticai
  • ofticași
  • ofticaseși
a III-a (el, ea)
  • ofti
(să)
  • oftice
  • oftica
  • oftică
  • ofticase
plural I (noi)
  • ofticăm
(să)
  • ofticăm
  • ofticam
  • ofticarăm
  • ofticaserăm
  • ofticasem
a II-a (voi)
  • ofticați
(să)
  • ofticați
  • ofticați
  • ofticarăți
  • ofticaserăți
  • ofticaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofti
(să)
  • oftice
  • ofticau
  • oftica
  • ofticaseră
oftica2 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oftica
  • ofticare
  • ofticat
  • ofticatu‑
  • ofticând
  • ofticându‑
singular plural
  • oftichea
  • ofticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oftichez
(să)
  • oftichez
  • ofticam
  • ofticai
  • ofticasem
a II-a (tu)
  • oftichezi
(să)
  • oftichezi
  • ofticai
  • ofticași
  • ofticaseși
a III-a (el, ea)
  • oftichea
(să)
  • ofticheze
  • oftica
  • oftică
  • ofticase
plural I (noi)
  • ofticăm
(să)
  • ofticăm
  • ofticam
  • ofticarăm
  • ofticaserăm
  • ofticasem
a II-a (voi)
  • ofticați
(să)
  • ofticați
  • ofticați
  • ofticarăți
  • ofticaserăți
  • ofticaseți
a III-a (ei, ele)
  • oftichea
(să)
  • ofticheze
  • ofticau
  • oftica
  • ofticaseră
oftici2 (1 -cesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oftici
  • ofticire
  • ofticit
  • ofticitu‑
  • ofticind
  • ofticindu‑
singular plural
  • ofticește
  • ofticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofticesc
(să)
  • ofticesc
  • ofticeam
  • ofticii
  • ofticisem
a II-a (tu)
  • ofticești
(să)
  • ofticești
  • ofticeai
  • ofticiși
  • ofticiseși
a III-a (el, ea)
  • ofticește
(să)
  • ofticească
  • ofticea
  • oftici
  • ofticise
plural I (noi)
  • ofticim
(să)
  • ofticim
  • ofticeam
  • ofticirăm
  • ofticiserăm
  • ofticisem
a II-a (voi)
  • ofticiți
(să)
  • ofticiți
  • ofticeați
  • ofticirăți
  • ofticiserăți
  • ofticiseți
a III-a (ei, ele)
  • ofticesc
(să)
  • ofticească
  • ofticeau
  • oftici
  • ofticiseră
verb (VT329)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oftici
  • ofticire
  • ofticit
  • ofticitu‑
  • ofticind
  • ofticindu‑
singular plural
  • ofti
  • ofticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oftic
(să)
  • oftic
  • ofticeam
  • ofticii
  • ofticisem
a II-a (tu)
  • oftici
(să)
  • oftici
  • ofticeai
  • ofticiși
  • ofticiseși
a III-a (el, ea)
  • ofti
(să)
  • oftice
  • ofticea
  • oftici
  • ofticise
plural I (noi)
  • ofticim
(să)
  • ofticim
  • ofticeam
  • ofticirăm
  • ofticiserăm
  • ofticisem
a II-a (voi)
  • ofticiți
(să)
  • ofticiți
  • ofticeați
  • ofticirăți
  • ofticiserăți
  • ofticiseți
a III-a (ei, ele)
  • ofti
(să)
  • oftice
  • ofticeau
  • oftici
  • ofticiseră
oftigi2 (1 -gesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT407)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oftigi
  • oftigire
  • oftigit
  • oftigitu‑
  • oftigind
  • oftigindu‑
singular plural
  • oftigește
  • oftigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oftigesc
(să)
  • oftigesc
  • oftigeam
  • oftigii
  • oftigisem
a II-a (tu)
  • oftigești
(să)
  • oftigești
  • oftigeai
  • oftigiși
  • oftigiseși
a III-a (el, ea)
  • oftigește
(să)
  • oftigească
  • oftigea
  • oftigi
  • oftigise
plural I (noi)
  • oftigim
(să)
  • oftigim
  • oftigeam
  • oftigirăm
  • oftigiserăm
  • oftigisem
a II-a (voi)
  • oftigiți
(să)
  • oftigiți
  • oftigeați
  • oftigirăți
  • oftigiserăți
  • oftigiseți
a III-a (ei, ele)
  • oftigesc
(să)
  • oftigească
  • oftigeau
  • oftigi
  • oftigiseră
verb (VT329)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oftigi
  • oftigire
  • oftigit
  • oftigitu‑
  • oftigind
  • oftigindu‑
singular plural
  • ofti
  • oftigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oftig
(să)
  • oftig
  • oftigeam
  • oftigii
  • oftigisem
a II-a (tu)
  • oftigi
(să)
  • oftigi
  • oftigeai
  • oftigiși
  • oftigiseși
a III-a (el, ea)
  • ofti
(să)
  • oftige
  • oftigea
  • oftigi
  • oftigise
plural I (noi)
  • oftigim
(să)
  • oftigim
  • oftigeam
  • oftigirăm
  • oftigiserăm
  • oftigisem
a II-a (voi)
  • oftigiți
(să)
  • oftigiți
  • oftigeați
  • oftigirăți
  • oftigiserăți
  • oftigiseți
a III-a (ei, ele)
  • ofti
(să)
  • oftige
  • oftigeau
  • oftigi
  • oftigiseră
Intrare: oftică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftică
  • oftica
plural
  • oftici
  • ofticile
genitiv-dativ singular
  • oftici
  • ofticii
plural
  • oftici
  • ofticilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftigă
  • oftiga
plural
  • oftigi
  • oftigile
genitiv-dativ singular
  • oftigi
  • oftigii
plural
  • oftigi
  • oftigilor
vocativ singular
plural
ieftică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oftica, ofticverb

  • 1. reflexiv popular A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tuberculiza
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. DLRLC
    • format_quote Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. DLRLC
etimologie:
  • oftică DEX '09 DEX '98

oftică, ofticisubstantiv feminin

  • 1. popular Tuberculoză pulmonară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. DLRLC
    • format_quote Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. DLRLC
    • format_quote Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. DLRLC
    • chat_bubble familiar A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble familiar A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). DEX '09 DEX '98
      sinonime: supăra
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.