12 definiții pentru ofrandă

OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; sacrificare a unei vietăți în templul unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.

OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.

OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități, prinos; dar făcut bisericii. Grătarele sfîrîie aruncind în aer valuri de miros fierbinte și gras, ca niște altare antice pe care se ard ofrande unui zeu tutelar. CARAGIALE, M. 279. O scenă religioasă în care împăratul aduce rugăciuni și ofrande zeilor. ODOBESCU, S. III 75. ♦ Dar oferit unei persoane în semn de recunoștință, devotament, respect. Binevoiți a primi o ofrandă mai prozaică. ALECSANDRI, T. 1311. ◊ Fig. Venim ca să-ți aducem ofrandele durerii, Venim să vărsăm lacrimi. ALECSANDRI, P. III 339. ♦ Contribuție la o operă de binefacere, de ajutorare a celor lipsiți.

ofrándă (o-fran-) s. f., g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde

ofrándă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde

OFRÁNDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.)

OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinități sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].

OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)

OFRÁNDĂ ~e f. 1) rel. Dar oferit divinității sau reprezentanților ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donație oferită în semn de venerație și de recunoștință; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuție materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrande

ofrandă f. 1. dar făcut lui D-zeu; 2. ceeace s’ofere săracilor.

*ofrándă f., pl. e (fr. offrande, mlat. offerenda, care trebuĭe să fie oferită). Dar făcut luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor (prinos).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OFRANDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.)

Intrare: ofrandă
  • silabisire: -fran-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ofrandă ofranda
plural ofrande ofrandele
genitiv-dativ singular ofrande ofrandei
plural ofrande ofrandelor
vocativ singular
plural