6 definiții pentru ofițerime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.

OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.

ofițerime sf [At: CR (1829), 2952/3 / E: ofițer + -ime] (Csc) 1 Corp ofițeresc (11). 2 Număr mare de ofițeri (1). 3 Totalitate a ofițerilor (1).

OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor. îndrăznești să spui că ți-am cerut eu să fiu primit iară în cadrele ofițerimii? CAMIL PETRESCU, O. II 529.

OFIȚERÍME f. (colectiv de la ofițer) 1) Totalitate a ofițerilor; corp ofițeresc. 2) Mulțime de ofițeri. /ofițer + suf. ~ime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ofițeríme s. f., g.-d. art. ofițerímii

ofițeríme s. f., g.-d. art. ofițerímii

Intrare: ofițerime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofițerime
  • ofițerimea
plural
genitiv-dativ singular
  • ofițerimi
  • ofițerimii
plural
vocativ singular
plural

ofițerime

  • 1. (cu sens) colectiv Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îndrăznești să spui că ți-am cerut eu să fiu primit iară în cadrele ofițerimii? CAMIL PETRESCU, O. II 529.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ofițer + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09