4 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

odărî v vz odorî

odora vi [At: MAIOR, IST. 15/5 / Pzi: ~rez / E: lat odorare, it odorare, fr odorer] (Înv) 1 A răspândi un miros Si: a mirosi. 2 (Ccd) A simți un miros.

odorî vi [At: ȘEZ. I, 143 / V: (reg) odărî / Pzi: ~răsc / E: srb odorati] (Ban; Olt) A termina o muncă agricolă, în special aratul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Alocasia odora (Roxb.) C. Koch. Specie cu spadice înalt de 22 cm, spată aproximativ 20 cm lungime, verde-albăstruie, ascuțită la vîrf. Frunze lung-pețiolate, viguroase, lungi pînă la 110 cm, late pînă la 80 cm, cărnoase.

Intrare: odorare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odorare
  • odorarea
plural
  • odorări
  • odorările
genitiv-dativ singular
  • odorări
  • odorării
plural
  • odorări
  • odorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: odora
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • odora
  • odorare
  • odorat
  • odoratu‑
  • odorând
  • odorându‑
singular plural
  • odorea
  • odorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • odorez
(să)
  • odorez
  • odoram
  • odorai
  • odorasem
a II-a (tu)
  • odorezi
(să)
  • odorezi
  • odorai
  • odorași
  • odoraseși
a III-a (el, ea)
  • odorea
(să)
  • odoreze
  • odora
  • odoră
  • odorase
plural I (noi)
  • odorăm
(să)
  • odorăm
  • odoram
  • odorarăm
  • odoraserăm
  • odorasem
a II-a (voi)
  • odorați
(să)
  • odorați
  • odorați
  • odorarăți
  • odoraserăți
  • odoraseți
a III-a (ei, ele)
  • odorea
(să)
  • odoreze
  • odorau
  • odora
  • odoraseră
Intrare: odorâre
odorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odorâre
  • odorârea
plural
  • odorâri
  • odorârile
genitiv-dativ singular
  • odorâri
  • odorârii
plural
  • odorâri
  • odorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: odorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • odorî
  • odorâre
  • odorât
  • odorâtu‑
  • odorând
  • odorându‑
singular plural
  • odorăște
  • odoraște
  • odorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • odorăsc
(să)
  • odorăsc
  • odoram
  • odorâi
  • odorâsem
a II-a (tu)
  • odorăști
(să)
  • odorăști
  • odorai
  • odorâși
  • odorâseși
a III-a (el, ea)
  • odorăște
  • odoraște
(să)
  • odorască
  • odora
  • odorî
  • odorâse
plural I (noi)
  • odorâm
(să)
  • odorâm
  • odoram
  • odorârăm
  • odorâserăm
  • odorâsem
a II-a (voi)
  • odorâți
(să)
  • odorâți
  • odorați
  • odorârăți
  • odorâserăți
  • odorâseți
a III-a (ei, ele)
  • odorăsc
(să)
  • odorască
  • odorau
  • odorâ
  • odorâseră
odărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)