2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCTÉT, octete, s. n., octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Combinație de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

OCTÉT, octete, s. n. octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

OCTÉT, octete, s. n. Ansamblu compus din opt persoane (instrumentiști sau cîntăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu.

OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentiști. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].

OCTÉT1 s. n. formație muzicală din opt interpreți; octuor. ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< germ. Oktett, fr. octette)

OCTÉT2 s. m. 1. (chim.) configurație electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet)

OCTÉT ~e n. 1) Ansamblu format din opt interpreți. 2) Compoziție muzicală pentru opt voci sau opt instrumente. 3) chim. Ansamblu de opt electroni aflat în stratul periferic al unui atom. /<germ. Oktett, fr. octet

octet (octuor) (germ. Oktett; fr. octuor) 1. Ansamblu de opt interpreți (instrumentali sau vocali) reuniți într-o formație camerală unitară; instr. pot. aparține aceleiași familii (o. de coarde, o. de suflători) sau a unor familii diferite. 2. Lucrare muizicală scrisă anume pentru o. (1) având fiecare partida* proprie. (Ex. o. pentru cvartet* de coarde, cl., fag., corn și contrabas de Schubert; o. de coarde de Mendelsshon-Bartoldy, Enescu, Milhaud; o. de suflători de Stravinski).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

octét2 (formație muzicală, grup de electroni) s. n., pl. octéte

*octét1 (grup de opt biți) s. m., pl. octéți

Intrare: octet (formație, grup)
octet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • octet
  • octetul
  • octetu‑
plural
  • octete
  • octetele
genitiv-dativ singular
  • octet
  • octetului
plural
  • octete
  • octetelor
vocativ singular
plural
Intrare: octet (inform.)
octet2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • octet
  • octetul
  • octetu‑
plural
  • octeți
  • octeții
genitiv-dativ singular
  • octet
  • octetului
plural
  • octeți
  • octeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

octet (formație, grup)

  • 1. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: octuor
  • 2. chimie Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

octet (inform.)

  • 1. informatică Combinație de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: