Definiția cu ID-ul 842117:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCTET, octete, s. n., octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Combinație de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.