2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

OCINAȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener: (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenaș s. n.] – Din sl. otĭcĭ našĭ.

ocinaș2 sn [At: CORESI, ap. GCR 29/10 / V: (îrg) ocen~, uc~, otcen~, oscen~ / Pl: ~e / E: slv отъчє нашь] (Îrg) 1 Rugăciunea „Tatăl nostru”. 2 (Pex) Rugăciune care se spune seara sau dimineața.

ocinaș1 sm [At: (cca. 1633) GCR I, 86/15 / Pl: ~i / E: ocină + -aș] (Înv) 1 Moștenitor. 2 Stăpân.

‡OCINAȘ sm. Moștenitor [o c i n ă].

OCINAȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenaș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ.

ocináș m. (d. ocină). Vechĭ. Moștenitor.

OCENAȘ s. n. v. ocinaș.

OCENAȘ s. n. v. ocinaș.

ocenaș sn vz ocinaș2

oscenaș sn vz ocinaș2

otcenaș sn vz ocinaș2

ucinaș sn vz ocinaș2

OCENAȘE s. f. pl. v. ocinașe.

OCINAȘE s. f. pl. Rugăciuni care se spun dimineața. Nu mai poate omul de tine nici să-și sică ocinașele! REBREANU, I. 44. – Variantă: ocenașe s. f. pl.

Ortografice DOOM

ocinaș (înv., reg.) s. n., pl. ocinașe

ocinaș (înv., reg.) s. n., pl. ocinașe

ocinaș s. n., pl. ocinașe

Etimologice

ocinaș (ocinașe), s. n. – Tatăl nostru, rugăciune duminicală. – Var. înv. ocenaș. Sl. otče našu (Tiktin). Sec. XVI, astăzi în Trans. (îl folosește Rebreanu).

Sinonime

OCINAȘ s. v. deținător, închinare, închinăciune, moștenitor, posesor, proprietar, rugă, rugăciune, stăpân, succesor, tatăl nostru, urmaș.

ocinaș s. v. DEȚINĂTOR. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. MOȘTENITOR. POSESOR. PROPRIETAR. RUGĂ. RUGĂCIUNE. STĂPÎN. SUCCESOR. TATĂL NOSTRU. URMAȘ.

Arhaisme și regionalisme

OCINAȘ s.m. (Mold., Olt.) Moștenitor, stăpîn, posesor. A: Ne-au făcut... ocinași binelui de veaci. VARLAAM. B: Blestema pr-inșii ca pre nește ocinași focului celui netrecut. PRAV. GOV. Etimologie: ocină + suf. -aș. Vezi și ocina, ocinire. Cf. moșan (1), moșnean (1), u r i c a ș (1).

ocináș, ocinașe, s.n. (reg., înv.) Rugăciunea „Tatăl nostru” (în Ferești și Vadul Izei). – Din sl. otĭče nasu „Tatăl nostru” (Tiktin, după DER; DEX, MDA).

Tezaur

OCINAȘ1 s. m. (Învechit) Moștenitor; stăpîn, posesor. Mîntuiaște ocinașii tăi (ante 1633). gcr i, 86/15. A-i blestema pr-inșii ca pre nește ocinași focului celui netrecut. prav. gov., ap. tdrg. Ne-au făcut... ocinași binelui de veaci. varlaam, c. 106. – PI.: ocinași. – Ocină + suf. -aș.

OCINAȘ2 s. n. (Învechit și regional) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. ext. rugăciune (care se spune seara sau dimineața). Să zică ocenașele și această rugăciune. coresi, ap. ccr 29/10. Zi oce-naș rumâneaște, să înțeleagem (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 104/8. Arhiepiscopul ceteaște otcenaș și alte molitve. m. costin, ap. gîdei. Au așezat numere știute de rugăciune otcenaș peste toată zua mirenilor să cetească. n. costin, l. 204. Seara, ...cei doi bătrîni își zic deodată ocinașile. agîrbiceanu, p. m. 154. Nu mai poate omul de tine nici să-și zică ocinașele! rebreanu, i. 44. Ce-i, Tănase? Spui ocinașele? beniuc, m. c. i, 89. Să citești ocenașăle. i. cr. ii, 297, cf. com. din frata – turda, alr ii/i mn 106, 2 789/574. – PI.: ocinașe. – Și: ocenaș (scris și oce-naș), ucinaș (bl ii, 194, i. cr. iv, 192), otcenaș, oscenaș (n. costin, l. 317) s. n. – Din slavon. отъче нашь.

Intrare: ocinaș (persoană)
ocinaș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocinaș
  • ocinașul
  • ocinașu‑
plural
  • ocinași
  • ocinașii
genitiv-dativ singular
  • ocinaș
  • ocinașului
plural
  • ocinași
  • ocinașilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ocinaș (rugăciune)
ocinaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocinaș
  • ocinașul
  • ocinașu‑
plural
  • ocinașe
  • ocinașele
genitiv-dativ singular
  • ocinaș
  • ocinașului
plural
  • ocinașe
  • ocinașelor
vocativ singular —
plural —
ocenaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocenaș
  • ocenașul
  • ocenașu‑
plural
  • ocenașe
  • ocenașele
genitiv-dativ singular
  • ocenaș
  • ocenașului
plural
  • ocenașe
  • ocenașelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucinaș
  • ucinașul
plural
  • ucinașe
  • ucinașele
genitiv-dativ singular
  • ucinaș
  • ucinașului
plural
  • ucinașe
  • ucinașelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otcenaș
  • otcenașul
plural
  • otcenașe
  • otcenașele
genitiv-dativ singular
  • otcenaș
  • otcenașului
plural
  • otcenașe
  • otcenașelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscenaș
  • oscenașul
plural
  • oscenașe
  • oscenașele
genitiv-dativ singular
  • oscenaș
  • oscenașului
plural
  • oscenașe
  • oscenașelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocinaș, ocinașisubstantiv masculin

învechit
etimologie:
  • ocină + -aș MDA2 CADE

ocinaș, ocinașesubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Rugăciunea „Tatăl nostru”. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • 1.1. prin generalizare (la) plural Rugăciune (care se spune dimineața sau seara). DEX '09 MDA2 DLRLC
      sinonime: rugăciune
      • format_quote Nu mai poate omul de tine nici să-și zică ocinașele! REBREANU, I. 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.