Definiția cu ID-ul 1378917:
Tezaur
OCINAȘ1 s. m. (Învechit) Moștenitor; stăpîn, posesor. Mîntuiaște ocinașii tăi (ante 1633). gcr i, 86/15. A-i blestema pr-inșii ca pre nește ocinași focului celui netrecut. prav. gov., ap. tdrg. Ne-au făcut... ocinași binelui de veaci. varlaam, c. 106. – PI.: ocinași. – Ocină + suf. -aș.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Priscila Dănăilă
- acțiuni