OCINAȘ s.m. (Mold., Olt.) Moștenitor, stăpîn, posesor. A: Ne-au făcut... ocinași binelui de veaci. VARLAAM. B: Blestema pr-inșii ca pre nește ocinași focului celui netrecut. PRAV. GOV. Etimologie: ocină + suf. -aș. Vezi și ocina, ocinire. Cf. moșan (1), moșnean (1), u r i c a ș (1).