16 definiții pentru ocinaș ocenaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocinaș1 sm [At: (cca. 1633) GCR I, 86/15 / Pl: ~i / E: ocină + -aș] (Înv) 1 Moștenitor. 2 Stăpân.

ocinaș2 sn [At: CORESI, ap. GCR 29/10 / V: (îrg) ocen~, uc~, otcen~, oscen~ / Pl: ~e / E: slv отъчє нашь] (Îrg) 1 Rugăciunea „Tatăl nostru”. 2 (Pex) Rugăciune care se spune seara sau dimineața.

OCINÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener: (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĭcĭ našĭ.

OCÍNÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ.

ocináș m. (d. ocină). Vechĭ. Moștenitor.

OCENÁȘ s. n. v. ocinaș.

OCENÁȘE s. f. pl. v. ocinașe.

OCINÁȘE s. f. pl. Rugăciuni care se spun dimineața. Nu mai poate omul de tine nici să-și sică ocinașele! REBREANU, I. 44. – Variantă: ocenáșe s. f. pl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocináș (înv., reg.) s. n., pl. ocináșe

ocináș s. n., pl. ocináșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCINÁȘ s. v. deținător, închinare, închinăciune, moștenitor, posesor, proprietar, rugă, rugăciune, stăpân, succesor, tatăl nostru, urmaș.

ocinaș s. v. DEȚINĂTOR. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. MOȘTENITOR. POSESOR. PROPRIETAR. RUGĂ. RUGĂCIUNE. STĂPÎN. SUCCESOR. TATĂL NOSTRU. URMAȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocináș (ocináșe), s. n. – Tatăl nostru, rugăciune duminicală. – Var. înv. ocenaș. Sl. otče našu (Tiktin). Sec. XVI, astăzi în Trans. (îl folosește Rebreanu).

Intrare: ocinaș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocinaș
  • ocinașul
  • ocinașu‑
plural
  • ocinașe
  • ocinașele
genitiv-dativ singular
  • ocinaș
  • ocinașului
plural
  • ocinașe
  • ocinașelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocenaș
  • ocenașul
  • ocenașu‑
plural
  • ocenașe
  • ocenașele
genitiv-dativ singular
  • ocenaș
  • ocenașului
plural
  • ocenașe
  • ocenașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocinaș ocenaș

etimologie: