OCHIOS, -OASĂ, ochioși, -oase, adj. (Fam.; despre persoane) Cu ochi¹ mari, frumoși. ♦ (Reg.) Frumos, chipeș, arătos. – Ochi¹ + suf. -os.

ochios, oasă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oși, ~oase / E: ochi¹ + -os] (Pop) 1 (D. persoane) Cu ochi mari. 2 (Reg; d. persoane și obiecte) Frumos. 3 (Reg, d. culori) Bătător la ochi Si: strident, țipător.

OCHIOS adj. 1 🫀 Cu ochii mari și strălucitori: cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă (CAR.); un băiet ~, sprîncenat și frumușel (CRG.) ¶ 2 Sclipitor, strălucitor (ca un ochiu): aburi deși acopereau fața apei... prin care nu străbăteau nici una din ochioasele stele, spre a se oglindi (GN.).

OCHIOS, -OASĂ, ochioși, -oase, adj. (Despre persoane) Cu ochi¹ mari, frumoși. ♦ (Reg.) Frumos, chipeș, arătos. – Ochi¹ + suf. -os.

OCHIOS, -OASĂ, ochioși, -oase, adj. (Popular, despre persoane) Cu ochi mari, strălucitori. Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă. CARAGIALE, P. 33. Un băiat ochios, sprîncenat și frumușel, de nu se mai poate. CREANGĂ, P. 75. ◊ Fig. Mă deșteptai vn puterea nopții, cînd stelele luceau mai ochioase pe ceri. GANE, N. II 177. Stelelor ochioase Le tot trimit, pe rînd, Eu, gîndul meu flămînd De dragoste și pace. BELDICEANU, P. 77. ♦ Frumos, chipeș, arătos. Dimineața, stau în pridvor la locuința preotului treizeci-patruzeci de femei... mai urîte și mai ochioase. SADOVEANU, P. M. 160.

OCHIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care are ochi mari și frumoși; cu ochi mari și frumoși. 2) Care are înfățișare plăcută; arătos; chipeș; aspectuos. /ochi + suf. ~os

ochios a. cu ochii mari: un băiet ochios, sprâncenat și frumușel CR.

ochĭós, -oásă adj. (d. ochĭ). Ochenat, cu ochĭ marĭ și frumoșĭ.

ochios (fam.) adj. m., pl. ochioși; f. ochioasă, pl. ochioase

ochios (fam.) adj. m., pl. ochioși; f. ochioasă, pl. ochioase

ochios adj. m., pl. ochioși; f. sg. ochioasă, pl. ochioase

ochios.

ochios, ochioși s. m. (adol.) automobil Mercedes clasa E.

OCHIOS adj. v. arătos, chipeș, frumos.

ochios adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FRUMOS.

OCHIOS, -OASĂ adj. (Popular) 1. (Despre persoane) Cu ochi mari. cf. I. GOLESCU, C. Femei... sprintene, ochioase. ALECSANDRI, POEZII, 588. Un băiet ochios, sprîncenat și frumușel, de nu se mai poate! CREANGĂ, P. 75. Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă. CARAGIALE, O. I, 140, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU. Hera ochioasa, slăvita zeiță, răspunse lui Zeus. MURNU, I. 19. Am alintat în treacăt o pămînteancă ochioasă. STANCU, C. 38. Varga fu condus de servitoare, o ardelencuță rumenă și ochioasă. T. POPOVICI, S. 200. Nu cumva-i unul înalt și ochios...? LĂNCRĂNJAN, C. II, 205. ◇ fig. Stelelor ochioase Le tot trimet, pe rînd, Eu, gîndul meu flămînd De dragoste și pace. BELDICEANU, P. 77. Mă deșteptai în puterea nopții, cînd stelele luceau mai ochioase pe ceriu. GANE, n. II, 177. 2. (Despre persoane și obiecte) Frumos, arătos. Dimineața, stau în pridvor, la locuința preotului treizeci-patruzeci de femei de toate vîrstele și de toate stările, mai bogătane, mai sărăcuțe, mai urîte și mai ochioase. SADOVEANU, P. m. 160. Ochioasă casă și-a mai durat Pintilie. CHEST. II 51/173. 3. (Regional, despre culori) Bătător la ochi, țipător, strident. Vechile culori... nu erau „ochioase”, „nu săreau în ochi”, „nu băteau la ochi”. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 13. – pl.: ochioși, -oase. – Ochi¹ + suf. -os.