2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCHEȘÉLE s. f. pl. (Bot.) Crăiță (I 1), vîzdoage. În locul tufelor de busuioc și de ocheșele crescuseră mărăcini și lobodă. CONTEMPORANUL, VI 105. – Variantă: ochișéle (HODOȘ, P. P. 82) s. f. pl.

OCHEȘÉLE f. pl. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, puternică, cu frunze penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător. 2) Floarea acestei plante. /oacheș + suf. ~ele

ocheșele f. pl. Bot. văzdoage. [Lit. ochișori: cf. fr. oeillet, garoafă].

OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.

OCHIȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. v. ocheșel.

OCHIȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. v. ocheșel.

ocheșel, ~ea [At: F (1874), 101 / V: (reg) ~hișel / Pl: ~ei, ~ele / E: oacheș + -el, -ea] 1-10 a (Șhp) Oacheș (1-4, 18). 11 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 sfa Melodie după care se execută acest dans. 13 sf (Bot; reg; lpl) Crăiță (Tagetes erecta). 14 sf (Bot; reg; lpl) Surguci (Delphinium Ajacis).

ochișel, ~ea, ~i sf, a vz ocheșel

OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.

OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. 1. v. oacheș (1). Nimeni nu putea, Făr’d-un Ciupăgel, La chip ocheșei. TEODORESCU, P. P. 500. Dorul nalbei tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. 2. v. oacheș (2). ◊ (Substantivat) Măi băiete, ia-ți tu ocheșica ta și hai cu noi. Copilul să-nvoi; luă oița cea oacheșă și merse cu cei doi moșnegi. RETEGANUL, P. III 56. – Variantă: ochișél, -eá (ALECSANDRI, P. P. 388, ȘEZ. III 242, TEODORESCU, P. P. 146) adj.

OCHIȘÉLE s. f. pl. v. ocheșele.

ocheșeá și -șícă f., pl. șele (dim. d. oacheș, oacheșă). Nord. Crăiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocheșéle (plantă) s. f. pl., art. ocheșélele

ocheșél (rar) adj. m., pl. ocheșéi; f. ocheșeá/ocheșícă, pl. ocheșéle

ocheșél adj. m., pl. ocheșéi; f. sg. ocheșeá/ ocheșícă, pl. ocheșéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCHEȘÉLE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.

ocheșele s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.

Intrare: ocheșele
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ocheșele
  • ocheșelele
genitiv-dativ singular
plural
  • ocheșele
  • ocheșelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ochișele
  • ochișelele
genitiv-dativ singular
plural
  • ochișele
  • ochișelelor
vocativ singular
plural
Intrare: ocheșel
ocheșel adjectiv
adjectiv (A72)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocheșel
  • ocheșelul
  • ocheșelu‑
  • ocheșea
  • ocheși
  • ocheșeaua
  • ocheșica
plural
  • ocheșei
  • ocheșeii
  • ocheșele
  • ocheșelele
genitiv-dativ singular
  • ocheșel
  • ocheșelului
  • ocheșele
  • ocheșelei
plural
  • ocheșei
  • ocheșeilor
  • ocheșele
  • ocheșelelor
vocativ singular
plural
ochișel adjectiv
adjectiv (A72)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ochișel
  • ochișelul
  • ochișelu‑
  • ochișea
  • ochiși
  • ochișeaua
  • ochișica
plural
  • ochișei
  • ochișeii
  • ochișele
  • ochișelele
genitiv-dativ singular
  • ochișel
  • ochișelului
  • ochișele
  • ochișelei
plural
  • ochișei
  • ochișeilor
  • ochișele
  • ochișelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocheșele ochișele

etimologie:

  • ocheșel
    surse: dexonline

ocheșel ochișel

  • 1. rar Diminutiv al lui oacheș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nimeni nu putea, Făr’ d-un Ciupăgel, La chip ocheșel. TEODORESCU, P. P. 500.
      surse: DLRLC
    • Dorul naibei tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Măi băiete, ia-ți tu ocheșica ta și hai cu noi. Copilul să-nvoi; luă oița cea oacheșă și merse cu cei doi moșnegi. RETEGANUL, P. III 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oacheș + sufix -el, -ea, -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09