11 definiții pentru ocazional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocazional, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 105/15 / P: ~zi-o~ / S și: ~asi~ / Pl: ~i, ~e / E: it occasionale, fr occasionnel] 1 (Înv) Care prilejuiește ceva. 2 Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 3 Care se ivește întâmplător.

OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.

OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.

OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment; de ocazie. Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. VORNIC., P. 12.

OCAZIONÁL, -Ă adj. De ocazie, pentru o ocazie. ♦ Întâmplător. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnel].

OCAZIONÁL, -Ă adj. care are loc cu o anumită ocazie. ◊ care se ivește întâmplător. ◊ (adv.) din întâmplare, accidental. (< fr. occasionnel)

OCAZIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se produce cu o anumită ocazie. [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnel

*ocazionál, -ă adj. (fr. occasionnel, mlat. occasionalis). Care aduce ocaziune: predicile luĭ Tetzel fură cauza ocazională a reformeĭ luĭ Luter. Accidental, întîmplător. Adv. Cu vre-o ocaziune, din întîmplare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocazionál (-zi-o-) adj. m., pl. ocazionáli; f. ocazionálă, pl. ocazionále

ocazionál adj. m. (sil. -zi-o-), pl. ocazionáli; f. sg. ocazionálă, pl. ocazionále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCAZIONÁL adj. v. întâmplător.

OCAZIONAL adj. accidental, incidental, întîmplător, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~. )

Intrare: ocazional
ocazional adjectiv
  • silabație: -zi-o-nal
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocazional
  • ocazionalul
  • ocazionalu‑
  • ocaziona
  • ocazionala
plural
  • ocazionali
  • ocazionalii
  • ocazionale
  • ocazionalele
genitiv-dativ singular
  • ocazional
  • ocazionalului
  • ocazionale
  • ocazionalei
plural
  • ocazionali
  • ocazionalilor
  • ocazionale
  • ocazionalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocazional

  • 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. VORNIC., P. 12.
      surse: DLRLC
  • 2. Care se ivește întâmplător; de ocazie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: accidental întâmplător

etimologie: