OCAZIONAL, -Ă adj. 1. (Învechit) Care ocazionează, care pricinuiește ceva. Căușele turbărei mai vîrtos grăitoare și ocasionale, adecă prilegiuitoare, pot să fie multe. învățătură, 105/15. 2. Care are loc cu ocazia unui anumit eveniment. Nu vom opri-o [agresiunea] prin discursuri ocazionale. contemp. 1950, nr. 185, 3/5. Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. vornic, p. 12. ♦ Care se ivește întîmplător; de ocazie. Cf. BARCIANU, alexi, w. Toți au trimis telegrame de felicitări pe care Bălan de la poșta din Armadia avea grijă să le transmită îndată la Pripas prin curieri ocazionali. rebreanu, i. 250. ◊ (Adverbial) L-am întîlnit ocazional. – Pronunțat: -zi-o-, – Scris și: ocasional. – PI.: ocazionali, -e. – Din it. occasionale, fr. occasionnel.