12 definiții pentru ocaziona


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.

ocaziona vt [At: HELIADE, D. J. 49/15 / P: ~zi-o~ / S și: ~asi~ / Pzi: ~nez / E: fr occasionner] 1 A cauza ceva. 2 A favoriza ceva.

OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.

OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A da ocazie, a pricinui, a cauza, a prilejui. Mă îngrijesc de mine pentru ca să nu-ți ocazionez nici un necaz și nici o supărare. ALECSANDRI, S. 308.

OCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner].

OCAZIONÁ vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr. occasionner)

ocazionà v. a da ocaziunea, a fi cauza; o imprudență poate ocaziona o mare nenorocire.

*ocazionéz v. tr. (fr. occasionner, mlat. occasionare, V. cășunez). Rar. Cauzez, produc, aduc: această vorbă poate ocaziona o neplăcere. V. prilejesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocazioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 ocazioneáză

ocazioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. ocazionéz, 3 sg. și pl. ocazioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ocaziona
  • silabație: -zi-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocaziona
  • ocazionare
  • ocazionat
  • ocazionatu‑
  • ocazionând
  • ocazionându‑
singular plural
  • ocazionea
  • ocazionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocazionez
(să)
  • ocazionez
  • ocazionam
  • ocazionai
  • ocazionasem
a II-a (tu)
  • ocazionezi
(să)
  • ocazionezi
  • ocazionai
  • ocazionași
  • ocazionaseși
a III-a (el, ea)
  • ocazionea
(să)
  • ocazioneze
  • ocaziona
  • ocazionă
  • ocazionase
plural I (noi)
  • ocazionăm
(să)
  • ocazionăm
  • ocazionam
  • ocazionarăm
  • ocazionaserăm
  • ocazionasem
a II-a (voi)
  • ocazionați
(să)
  • ocazionați
  • ocazionați
  • ocazionarăți
  • ocazionaserăți
  • ocazionaseți
a III-a (ei, ele)
  • ocazionea
(să)
  • ocazioneze
  • ocazionau
  • ocaziona
  • ocazionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocaziona

etimologie: