9 definiții pentru obtuzitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.

OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.

obtuzitate sf [At: GALACTION, O. A. 135 / Pl: ~tăți / E: obtuz + -itate] Lipsă de înțelegere. Si: mărginire, prostie, (rar) obtuziune.

OBTUZITÁTE s.f. Însușirea celui obtuz (2); obtuziune; lipsă de înțelegere, de pătrundere, îngustime de vederi; mărginire. [Cf. it. ottusità].

OBTUZITÁTE s. f. însușirea celui obtuz (2); lipsă de înțelegere, îngustime de vederi; mărginire; obtuzie (< obtuz + -itate)

OBTUZITÁTE f. Caracter obtuz. /obtuz + suf. ~itate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obtuzitáte s. f., g.-d. art. obtuzitắții; pl. obtuzitắți

obtuzitáte s. f., g.-d. art. obtuzității; pl. obtuzități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBTUZITÁTE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)

*OBTUZITATE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)

Intrare: obtuzitate
obtuzitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obtuzitate
  • obtuzitatea
plural
  • obtuzități
  • obtuzitățile
genitiv-dativ singular
  • obtuzități
  • obtuzității
plural
  • obtuzități
  • obtuzităților
vocativ singular
plural

obtuzitate

etimologie:

  • Obtuz + sufix -itate.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00