18 definiții pentru obtuz

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBTÚZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (În sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. – Din fr. obtus.

OBTÚZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (În sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. – Din fr. obtus.

obtuz, ~ă a [At: ASACHI, G. 8r17 / V: (nob) ot~ / S și: ~us / Pl: ~i, ~e / E: fr obtus] 1 (Gmt; îs) Unghi ~ Unghi mai mare de 90 de grade. 2 Teșit. 3-4 (Fig; d. oameni) Care are o capacitate limitată de a înțelege Si: mărginit, redus.

OBTÚZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (Geom.; în expr.) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte, spirit etc.; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. O conștiință din cale-afară obtuză ori smintită. CARAGIALE, N. S. 33.

OBTÚZ, -Ă adj. 1. Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 grade. 2. (Fig.) Prost, redus, îngust (la minte). [Cf. fr. obtus, lat. obtusus].

OBTÚZ, -Ă adj. 1. unghi ~ = unghi mai mare de 90°. 2. (fig.; despre oameni) prost, redus, îngust (la minte). (< fr. obtus, lat. obtusus)

OBTÚZ ~ă (~i, ~e) 1): Unghi ~ unghi mai mare de 90°. 2) fig. (despre persoane sau manifestările lor) Care vădește nepricepere; lipsit de pătrundere; opac. Spirit ~. /<fr. obtus

obtuz a. 1. tocit; 2. fig. lipsit de delicateță: odorat obtuz; 3. puțin pătrunzător: spirit obtuz; 4. Geom. se zice de un unghiu mai mare decât cel drept.

*obtúz, -ă adj. (lat. ob-tusus, part. d. ob-túndere, a toci. V. con-tuziune). Tocit, rătunzit (Rar). Geom. Unghĭ obtuz, maĭ mare de cît un unghĭ drept. Fig. Tocit, greoĭ, grosolan: minte obtuză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obtúz adj. m., pl. obtúzi; f. obtúză, pl. obtúze

obtúz adj. m., pl. obtúzi; f. sg. obtúză, pl. obtúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBTÚZ adj. 1. (GEOM.) (înv.) teșit. (Unghi ~.) *2. (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, opac, redus, (rar fig.) scurt. (Un spirit ~; un orizont ~.)

OBTUZ adj. 1. (GEOM.) (înv.) teșit. (Unghi ~.) 2.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~; un orizont ~.)

Obtuz ≠ ager, ascuțit, inteligent

Intrare: obtuz
obtuz adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obtuz
  • obtuzul
  • obtuzu‑
  • obtu
  • obtuza
plural
  • obtuzi
  • obtuzii
  • obtuze
  • obtuzele
genitiv-dativ singular
  • obtuz
  • obtuzului
  • obtuze
  • obtuzei
plural
  • obtuzi
  • obtuzilor
  • obtuze
  • obtuzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obtuz

  • 1. (în) sintagmă Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat (Despre minte, prin extensiune despre oameni) Care pricepe greu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mărginit prost redus attach_file un exemplu
    exemple
    • O conștiință din cale-afară obtuză ori smintită. CARAGIALE, N. S. 33.
      surse: DLRLC

etimologie: