2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

obturare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 373 / Pl: ~rări / E: obtura] (Teh; Med) Astupare.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, înfundare, închidere, acoperire.

OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.

obtura vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~rez / E: fr obturer] (Teh; Med) A astupa o deschizătură, un canal, un vas de sânge etc.

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (o deschizătură, un tub, un vas sau arteră sanguină etc.), a înfunda, a închide, a acoperi.

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare].

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare)

A OBTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer

*obturéz v. tr. (lat. ob-túro, -áre). Astup (culata tunuluĭ, lumina aparatuluĭ fotografic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắri

obturáre s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări

obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză

obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg. și pl. obtureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBTURARE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturație. (~ unui canal, unei conducte.)

OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)

OBTURA vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)

Intrare: obturare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obturare
  • obturarea
plural
  • obturări
  • obturările
genitiv-dativ singular
  • obturări
  • obturării
plural
  • obturări
  • obturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: obtura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obtura
  • obturare
  • obturat
  • obturatu‑
  • obturând
  • obturându‑
singular plural
  • obturea
  • obturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obturez
(să)
  • obturez
  • obturam
  • obturai
  • obturasem
a II-a (tu)
  • obturezi
(să)
  • obturezi
  • obturai
  • obturași
  • obturaseși
a III-a (el, ea)
  • obturea
(să)
  • obtureze
  • obtura
  • obtură
  • obturase
plural I (noi)
  • obturăm
(să)
  • obturăm
  • obturam
  • obturarăm
  • obturaserăm
  • obturasem
a II-a (voi)
  • obturați
(să)
  • obturați
  • obturați
  • obturarăți
  • obturaserăți
  • obturaseți
a III-a (ei, ele)
  • obturea
(să)
  • obtureze
  • obturau
  • obtura
  • obturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obturare

etimologie:

  • vezi obtura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

obtura

  • 1. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acoperi astupa închide înfunda

etimologie: