9 definiții pentru obturare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBTURARE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

OBTURARE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

obturare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 373 / Pl: ~rări / E: obtura] (Teh; Med) Astupare.

OBTURARE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, înfundare, închidere, acoperire.

OBTURARE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obturare s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări

obturare s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări

obturare s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBTURARE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturație. (~ unui canal, unei conducte.)

Intrare: obturare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obturare
  • obturarea
plural
  • obturări
  • obturările
genitiv-dativ singular
  • obturări
  • obturării
plural
  • obturări
  • obturărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obturare, obturărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi obtura DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.