15 definiții pentru obrinteală obrânteală obinteală oprinteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s. f. (Pop.) Inflamație, umflătură a unei răni (din cauza infecției, a frigului etc.); obrintitură. [Var.: obrânteálă s. f.] – Obrinti + suf. -eală.

OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s. f. (Pop.) Inflamație, umflătură a unei răni (din cauza infecției, a frigului etc.); obrintitură. [Var.: obrânteálă s. f.] – Obrinti + suf. -eală.

obrintea sf [At: CANTEMIR, IST. 30 / V: (Mun; Trs) obrân~, (reg) obi~, opr~ / Pl: ~eli / E: obrinti + -eală] (Îvp) 1-2 Inflamație a unei răni (cauzată de frig) Si: obrintire (1-2), (reg) boboteală, obrintiș (1-2), obrintit1 (1-2), obrinteață (1-2), (pop) obrintitură (1-2).

OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s. f. (Popular) Inflamație, umflătură (a unei răni). Brîncă și... obrinteli de răni vechi. PISCUPESCU, O. 232. (În forma obrînteală) Calul speriindu-se a sărit și l-a trîntit jos...Apoi despre căzătură să n-aibi vreo mîhniciune, că pămîntul nostru romînesc e bun de obrînteală. ODOBESCU, S. M. 191. – Variantă: obrînteálă s. f.

OBRINTEÁLĂ ~éli f. Inflamație a unei răni (provocată de infecție, de răceală etc.). /a (se) obrinti + suf. ~eală

obrinteală f. inflamațiunea unei răni.

obrinteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se obrinti. Inflamațiune care nu se sparge și devine maĭ dureroasă de cît la început. V. brant.

OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.

OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.

obintea sf vz obrinteală

obrântea sf vz obrinteală

oprintea sf vz obrinteală

OBRÎNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obrinteálă (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintélii; pl. obrintéli

obrinteálă s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintélii; pl. obrintéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBRINTEÁLĂ s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.

OBRINTEA s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)

Intrare: obrinteală
obrinteală substantiv feminin
  • silabație: o-brin-
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrintea
  • obrinteala
plural
  • obrinteli
  • obrintelile
genitiv-dativ singular
  • obrinteli
  • obrintelii
plural
  • obrinteli
  • obrintelilor
vocativ singular
plural
obrânteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrântea
  • obrânteala
plural
  • obrânteli
  • obrântelile
genitiv-dativ singular
  • obrânteli
  • obrântelii
plural
  • obrânteli
  • obrântelilor
vocativ singular
plural
obinteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obintea
  • obinteala
plural
  • obinteli
  • obintelile
genitiv-dativ singular
  • obinteli
  • obintelii
plural
  • obinteli
  • obintelilor
vocativ singular
plural
oprinteală substantiv feminin
  • silabație: o-brin-
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprintea
  • oprinteala
plural
  • oprinteli
  • oprintelile
genitiv-dativ singular
  • oprinteli
  • oprintelii
plural
  • oprinteli
  • oprintelilor
vocativ singular
plural

obrinteală obrânteală obinteală oprinteală

  • 1. popular Inflamație, umflătură a unei răni (din cauza infecției, a frigului etc.).
    exemple
    • Brîncă și... obrinteli de răni vechi. PISCUPESCU, O. 232.
      surse: DLRLC
    • Calul speriindu-se a sărit și l-a trîntit jos... – Apoi despre căzătură să n-aibi vreo mîhniciune, că pămîntul nostru romînesc e bun de obrînteală. ODOBESCU, S. M. 191.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Obrinti + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09