OBRINTEALĂ, obrinteli, s. f. (Popular) Inflamație, umflătură (a unei răni). Brîncă și... obrinteli de răni vechi. PISCUPESCU, O. 232. (În forma obrînteală) Calul speriindu-se a sărit și l-a trîntit jos... – Apoi despre căzătură să n-aibi vreo mîhniciune, că pămîntul nostru romînesc e bun de obrînteală. ODOBESCU, S. III 191. – Variantă: obrînteală s. f.