6 definiții pentru tumefiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TUMEFIERE, tumefieri, s. f. Faptul de a se tumefia. [Pr.: -fi-e-] – V. tumefia.
TUMEFIERE, tumefieri, s. f. Faptul de a se tumefia. [Pr.: -fi-e-] – V. tumefia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
tumefiere sf [At: CĂLINESCU, B. I. 57 / P: ~fi-e~ / Pl: ~ri / E: tumefia] (Med) Mărire a volumului țesuturilor din cauza unei tumefacții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUMEFIERE s.f. Faptul de a se tumefia; umflare. [Pron. -fi-e-. / < tumefia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tumefiere s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. tumefierii; pl. tumefieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TUMEFIERE s. (MED.) inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui țesut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUMEFIERE s. (MED.) inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui țesut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tumefiere, tumefierisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se tumefia. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: umflare
etimologie:
- tumefia DEX '09 DEX '98 DN