2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBNUBILÁT, -Ă, obnubilați, -te, adj. (Rar; despre vedere, memorie etc.) Umbrit, întunecat, slăbit. – V. obnubila.

OBNUBILÁT, -Ă, obnubilați, -te, adj. (Rar; despre vedere, memorie etc.) Umbrit, întunecat, slăbit. – V. obnubila.

obnubilat, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I, 85 / Pl: ~ați, ~e / E: obnubila] (Rar; d. vedere) 1 Slăbit. 2 (D. memorie, stări mentale) Confuz.

OBNUBILÁT, -Ă, obnubilați,-te, adj. (Rar, despre memorie, vedere etc.) Umbrit, întunecat; slăbit. Inteligența [bolnavului] pare foarte obnubilată. PARHON, O. A. I 255.

OBNUBILÁT adj. (Med.; despre vedere, memorie etc.) Întunecat, umbrit; slăbit. [Cf. fr. obnubilé].

OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.

OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.

obnubila vr [At: LM / Pzi: ~lez / E: lat obnubilare, fr obnubiler] (D. vedere, memorie etc.) A slăbi.

OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler].

OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare)

A SE OBNUBILÁ pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!obnubilá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se obnubileáză

obnubilá vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză

Intrare: obnubilat
obnubilat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obnubilat
  • obnubilatul
  • obnubilatu‑
  • obnubila
  • obnubilata
plural
  • obnubilați
  • obnubilații
  • obnubilate
  • obnubilatele
genitiv-dativ singular
  • obnubilat
  • obnubilatului
  • obnubilate
  • obnubilatei
plural
  • obnubilați
  • obnubilaților
  • obnubilate
  • obnubilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: obnubila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obnubila
  • obnubilare
  • obnubilat
  • obnubilatu‑
  • obnubilând
  • obnubilându‑
singular plural
  • obnubilea
  • obnubilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obnubilez
(să)
  • obnubilez
  • obnubilam
  • obnubilai
  • obnubilasem
a II-a (tu)
  • obnubilezi
(să)
  • obnubilezi
  • obnubilai
  • obnubilași
  • obnubilaseși
a III-a (el, ea)
  • obnubilea
(să)
  • obnubileze
  • obnubila
  • obnubilă
  • obnubilase
plural I (noi)
  • obnubilăm
(să)
  • obnubilăm
  • obnubilam
  • obnubilarăm
  • obnubilaserăm
  • obnubilasem
a II-a (voi)
  • obnubilați
(să)
  • obnubilați
  • obnubilați
  • obnubilarăți
  • obnubilaserăți
  • obnubilaseți
a III-a (ei, ele)
  • obnubilea
(să)
  • obnubileze
  • obnubilau
  • obnubila
  • obnubilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obnubilat

etimologie:

obnubila

etimologie: