12 definiții pentru oblăduitor
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.
OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oblăduitor, ~oare [At: CANTEMIR, IST. 28 / Pl: ~i, ~oare / E: oblădui + -tor] 1-2 smf, a (Îpp) (Persoană) care guvernează Si: protector.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Rar) Care guvernează, conducător, cîrmuitor, protector. (Substantivat) Era un cîntăreț care, în tinereța lui, ar fi fermecat și pe vodă, dacă acest mîndru oblăduitor al țării Moldovei s-ar fi ostenit, să vie să-l asculte la bisericile tîrgului. SADOVEANU, E. 125.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBLĂDUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care oblăduiește; ocrotitor. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBLĂDUITÓR2 ~i m. înv. 1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; protector. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oblăduitor m. cel ce oblăduește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oblăduitór m. Rar azĭ. Guvernator, ocîrmuitor, stăpîn, administrator (vlăduitor).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oblăduitor (înv., pop.) (desp. o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitori; f. sg. și pl. oblăduitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oblăduitor (înv., pop.) (o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitori; f. sg. și pl. oblăduitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oblăduitór adj. m. (sil. -blă-du-i-), pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBLĂDUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oblăduitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: o-blă-du-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
oblăduitor, oblăduitoareadjectiv
- 1. Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: conducător conducător cârmuitor protector
- Era un cîntăreț care, în tinereța lui, ar fi fermecat și pe vodă, dacă acest mîndru oblăduitor al țării Moldovei s-ar fi ostenit să vie să-l asculte la bisericile tîrgului. SADOVEANU, E. 125. DLRLC
-
etimologie:
- Oblădui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09