opțiuni
  • info

12 definiții pentru oblăduitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.

OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.

oblăduitor, ~oare [At: CANTEMIR, IST. 28 / Pl: ~i, ~oare / E: oblădui + -tor] 1-2 smf, a (Îpp) (Persoană) care guvernează Si: protector.

OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Rar) Care guvernează, conducător, cîrmuitor, protector. (Substantivat) Era un cîntăreț care, în tinereța lui, ar fi fermecat și pe vodă, dacă acest mîndru oblăduitor al țării Moldovei s-ar fi ostenit, să vie să-l asculte la bisericile tîrgului. SADOVEANU, E. 125.

OBLĂDUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care oblăduiește; ocrotitor. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor

OBLĂDUITÓR2 ~i m. înv. 1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; protector. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor

oblăduitor m. cel ce oblăduește.

oblăduitór m. Rar azĭ. Guvernator, ocîrmuitor, stăpîn, administrator (vlăduitor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oblăduitor (înv., pop.) (desp. o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitori; f. sg. și pl. oblăduitoare

oblăduitor (înv., pop.) (o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitori; f. sg. și pl. oblăduitoare

oblăduitór adj. m. (sil. -blă-du-i-), pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLĂDUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

oblăduitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Intrare: oblăduitor
oblăduitor adjectiv
  • silabație: o-blă-du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblăduitor
  • oblăduitorul
  • oblăduitoru‑
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarea
plural
  • oblăduitori
  • oblăduitorii
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarele
genitiv-dativ singular
  • oblăduitor
  • oblăduitorului
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarei
plural
  • oblăduitori
  • oblăduitorilor
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblăduitor, oblăduitoareadjectiv

etimologie:
  • Oblădui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.