opțiuni
  • info

12 definiții pentru oblăduitor

din care

Explicative DEX

OBLĂDUITOR, -OARE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.

OBLĂDUITOR, -OARE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.

oblăduitor, ~oare [At: CANTEMIR, IST. 28 / Pl: ~i, ~oare / E: oblădui + -tor] 1-2 smf, a (Îpp) (Persoană) care guvernează Si: protector.

OBLĂDUITOR, -OARE, oblăduitori, -oare, adj. (Rar) Care guvernează, conducător, cîrmuitor, protector. (Substantivat) Era un cîntăreț care, în tinereța lui, ar fi fermecat și pe vodă, dacă acest mîndru oblăduitor al țării Moldovei s-ar fi ostenit, să vie să-l asculte la bisericile tîrgului. SADOVEANU, E. 125.

OBLĂDUITOR1 ~oare (~ori, ~oare) înv. Care oblăduiește; ocrotitor. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor

OBLĂDUITOR2 ~i m. înv. 1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; protector. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor

oblăduitor m. cel ce oblăduește.

oblăduitór m. Rar azĭ. Guvernator, ocîrmuitor, stăpîn, administrator (vlăduitor).

Ortografice DOOM

oblăduitor (înv., pop.) (desp. o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitori; f. sg. și pl. oblăduitoare

oblăduitor (înv., pop.) (o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitori; f. sg. și pl. oblăduitoare

oblăduitor adj. m. (sil. -blă-du-i-), pl. oblăduitori; f. sg. și pl. oblăduitoare

Sinonime

OBLĂDUITOR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

oblăduitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Intrare: oblăduitor
oblăduitor adjectiv
  • silabație: o-blă-du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblăduitor
  • oblăduitorul
  • oblăduitoru‑
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarea
plural
  • oblăduitori
  • oblăduitorii
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarele
genitiv-dativ singular
  • oblăduitor
  • oblăduitorului
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarei
plural
  • oblăduitori
  • oblăduitorilor
  • oblăduitoare
  • oblăduitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblăduitor, oblăduitoareadjectiv

etimologie:
  • Oblădui + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.