opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

OBIECTIVIZARE, obiectivizări, s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. – V. obiectiviza.

OBIECTIVIZARE, obiectivizări, s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. – V. obiectiviza.

obiectivizare sf [At: DM / P: o-biec~ / Pl: ~zări / E: obiectiviza] (Rar) Dobândire a unui caracter obiectiv (2).

OBIECTIVIZARE, obiectivizări, s. f. (Neobișnuit) Faptul de a se obiectiviza. Mediul țărănesc... prin caracterele sufletești pe care le provoacă, produce, firește, și aici efecte contrarii și în loc de a provoca o subiectivizare psihică, produce o obiectivizare psihică. GHEREA, ST. CR. III 365.

OBIECTIVIZARE s.f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. ♦ Procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoașterea caracterului de realitate exterioară a lumii. [< obiectiviza].

OBIECTIVIZA, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. – Obiectiv + suf. -iza.

OBIECTIVIZA, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. – Obiectiv + suf. -iza.

obiectiviza vr [At: DM / P: o-biec~ / Pzi: 3 ~zează / E: obiectiv + ~iza] (Rar) A căpăta un caracter obiectiv (2).

OBIECTIVIZA, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A căpăta un caracter obiectiv.

OBIECTIVIZA vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. [P.i. 3 -zează. / < obiectiv + -iza].

OBIECTIVIZA vb. refl. a se obiectiva (II). (< engl. obiectivize)

A SE OBIECTIVIZA pers.3 se ~ează intranz. rar A căpăta un caracter obiectiv. /obiectiv + suf. ~iza

Ortografice DOOM

obiectivizare (desp. -biec-) s. f., g.-d. art. obiectivizării; pl. obiectivizări

obiectivizare (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivizării; pl. obiectivizări

obiectivizare s. f. (sil. -biec-; mf. ob-), g.-d. art. obiectivizării; pl. obiectivizări

obiectiviza (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. obiectivizez, 3 obiectivizează; conj. prez. 1 sg. să obiectivizez, 3 să obiectivizeze

obiectiviza (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivizează

obiectiviza vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 3 sg. și pl. obiectivizează

Tezaur

OBIECTIVIZARE s.f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza, DM. – Pronunțat: -bi-ec- și -biec-. – pl.: obiectivizări. – v. obiectiviza.

OBIECTIVIZA vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv, DM. – Pronunțat: -bi-ec- și -biec-. – prez. ind. pers. 3: obiectivizează. – Obiectiv + suf. -iza.

Intrare: obiectivizare
obiectivizare substantiv feminin
  • silabație: o-biec- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obiectivizare
  • obiectivizarea
plural
  • obiectivizări
  • obiectivizările
genitiv-dativ singular
  • obiectivizări
  • obiectivizării
plural
  • obiectivizări
  • obiectivizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: obiectiviza
  • silabație: o-biec- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obiectiviza
  • obiectivizare
  • obiectivizat
  • obiectivizatu‑
  • obiectivizând
  • obiectivizându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • obiectivizează
 (să)
  • obiectivizeze
  • obiectiviza
  • obiectiviză
  • obiectivizase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • obiectivizează
 (să)
  • obiectivizeze
  • obiectivizau
  • obiectivizară
  • obiectivizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obiectivizare, obiectivizărisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a se obiectiviza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mediul țărănesc... prin caracterele sufletești pe care le provoacă, produce, firește, și aici efecte contrarii și în loc de a provoca o subiectivizare psihică, produce o obiectivizare psihică. GHEREA, ST. CR. III 365. DLRLC
    • 1.1. Procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoașterea caracterului de realitate exterioară a lumii. DN
etimologie:
  • vezi obiectiviza DEX '09 DEX '98 DN

obiectivizaverb

  • 1. rar A căpăta un caracter obiectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • Obiectiv + -iza. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.