OBIECTIVIZARE, obiectivizări, s. f. (Neobișnuit) Faptul de a se obiectiviza. Mediul țărănesc... prin caracterele sufletești pe care le provoacă, produce, firește, și aici efecte contrarii și în loc de a provoca o subiectivizare psihică, produce o obiectivizare psihică. GHEREA, ST. CR. III 365.