15 definiții pentru obidi obida


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.

OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.

obidi2 vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.

obidi1 [At: PSALT. HUR. 28v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.

OBIDÍ, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obidá, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.

A SE OBIDÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă

A OBIDÍ ~ésc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă

obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obidí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidésc, imperf. 2 sg. obideá; conj. prez. 3 obideáscă

obidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidésc, imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. și pl. obideáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispune, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, supăra, tiraniza, urgisi.

obidi vb. v. AMĂRÎ. ASUPRI. EXPLOATA. INDISPUNE. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. NĂPĂSTUI. NECĂJI. NEDREPTĂȚI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SUPĂRA. TIRANIZA. URGISI.

Intrare: obidi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obidi
  • obidire
  • obidit
  • obiditu‑
  • obidind
  • obidindu‑
singular plural
  • obidește
  • obidiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obidesc
(să)
  • obidesc
  • obideam
  • obidii
  • obidisem
a II-a (tu)
  • obidești
(să)
  • obidești
  • obideai
  • obidiși
  • obidiseși
a III-a (el, ea)
  • obidește
(să)
  • obidească
  • obidea
  • obidi
  • obidise
plural I (noi)
  • obidim
(să)
  • obidim
  • obideam
  • obidirăm
  • obidiserăm
  • obidisem
a II-a (voi)
  • obidiți
(să)
  • obidiți
  • obideați
  • obidirăți
  • obidiserăți
  • obidiseți
a III-a (ei, ele)
  • obidesc
(să)
  • obidească
  • obideau
  • obidi
  • obidiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obida
  • obidare
  • obidat
  • obidatu‑
  • obidând
  • obidându‑
singular plural
  • obidea
  • obidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obidez
(să)
  • obidez
  • obidam
  • obidai
  • obidasem
a II-a (tu)
  • obidezi
(să)
  • obidezi
  • obidai
  • obidași
  • obidaseși
a III-a (el, ea)
  • obidea
(să)
  • obideze
  • obida
  • obidă
  • obidase
plural I (noi)
  • obidăm
(să)
  • obidăm
  • obidam
  • obidarăm
  • obidaserăm
  • obidasem
a II-a (voi)
  • obidați
(să)
  • obidați
  • obidați
  • obidarăți
  • obidaserăți
  • obidaseți
a III-a (ei, ele)
  • obidea
(să)
  • obideze
  • obidau
  • obida
  • obidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obidi obidare obida

etimologie:

  • obidă
    surse: DEX '09 DEX '98