10 definiții pentru obedient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBEDIÉNT, -Ă, obedienți, -ie, adj. Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.

obedient, ~ă a [At: ALEXI, W. / P: ~di-ent / Pl: ~nți, ~e / E: it obbediente, lat obediens, -tis] (Liv) Ascultător.

OBEDIÉNT, -Ă, obedienți, -te, adj. (Livr.) Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.

OBEDIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blând. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens].

OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens)

OBEDIÉNT ~tă (~ti, ~te) livr. Care este supus, ascultător. [Sil. -di-ent] /<lat. obediens, ~ntis, it. obediente


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obediént (-di-ent) adj. m., pl. obediénți; f. obediéntă, pl. obediénte

obediént adj. m. (sil. -di-ent), pl. obediénți; f. sg. obediéntă, pl. obediénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.

obedient adj. v. ASCULTĂTOR. BUN. CUMINTE. DOCIL. PLECAT. SUPUS.

Intrare: obedient
obedient adjectiv
  • silabație: -di-ent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obedient
  • obedientul
  • obedientu‑
  • obedientă
  • obedienta
plural
  • obedienți
  • obedienții
  • obediente
  • obedientele
genitiv-dativ singular
  • obedient
  • obedientului
  • obediente
  • obedientei
plural
  • obedienți
  • obedienților
  • obediente
  • obedientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obedient

etimologie: